Te-am căutat

[C.Titi Nechita]

Te-am căutat în focul adormit pe altare

Şi te-am visat prin adâncimile astrale;

Rătăcitor însetat prin pustiuri sahare

Încă mai sper la reîncarnări ancestrale.

 

Torturat de amăgiri ce dărâmă destine

Mă zbat printre umbre ce mă poartă spre stele,

Dar te aştept osândit printre furci caudine

Lumini să dezlănţui peste nopţile mele!

 

Plâng ale mele morminte,  mi-e sete de tine…

Mă trezesc sfâşiat de mulţime de gheare,

Însă cerul nicicând nu ar putea să aline

Durerea din suflet şi a ta depărtare!

 

În cavalcade de nori şi creaţii hilare

Se răsfaţă granitul sub zori de lumină,

Ca o fată morgană dispari temătoare

Şi mă laşi încastrat sub a lumii cortină!

 

Încă te mai caut printre astrele zidirii,

Printre tăceri dăltuite pe nestemate...

Paşii mă poartă peste crevasele iubirii,

Gândul înoată spre adâncimi neumblate!

[C.Titi Nechita]

D-le Lazăr, dar eu nu am venit aici sau altundeva afirmând a fi nu știu ce mare poet. Pur și simplu am așezat pe această foaie virtuală câteva gânduri și simțăminte așa cum le-am perceput, bune sau rele, lăsând la latitudinea fiecăruia să le citească sau nu, iar dacă nu se ridică la anumite standarde editorii pot foarte bine  să le elimine. Nu e nici o supărare. Și apoi eu am primit o invitație aici care la fel de bine mi se poate și anula. Nu vad de ce aș gasi motiv de supărare atâta timp cât opiniile cititorilor și editorilor fac strict referire la text.

Numai bine!

[Ion Lazăr da Coza]

Un adevărat poet își duce la bun sfârșit textul, trecându-l prin furcile caudine ale prozodiei, fără a întreba dacă, ce, cum...

da Coza

[C.Titi Nechita]

D-na Cîmpeanu, d-na Sofia, să ştiţi că apreciez critica d-stră doar atât cât ea este obiectivă, în rest mă abţin de la comentarii şi să nu credeţi că nu aş avea replici pentru afirmaţiile şi trimiterile d-stră.

Toată stima!

[C.Titi Nechita]

Mulţumesc frumos de popas, d-le Alexandru!

[Sofia Sincă]

Domnule C.Titi Nechita, a răspuns Ana Cîmpeanu, foarte profesional, nedumeririlor dv. Numai o remarcă aș dori să mai fac, cu referire la înaintașii noștri. Afișez, așa dar, o parte dintr-o poezie a lui M. Eminescu. Mai înaintaș decât el au fost doar câțiva.

Versuri "Mihai Eminescu - Scrisoarea II"

De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile?
Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă?
Acea tainică simţire, care doarme-n a ta harfă,
În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă,
Când cu sete cauţi forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă?
Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaţilor din ţară,
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Şi dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. -
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi,

.....................................................................................

Ce credeți că a vrut geniul poeziei româneti aici? Și vă recomand să citiți toată poema.

Cu stimă, Sofy.

[bolache alexandru]

Semne de popas!

[C.Titi Nechita]

D-na Marinov,  mulţumesc frumos de prezenţă şi semn!

[C.Titi Nechita]

D-na Sofia, mereu voi citi cu interes opiniile d-stră şi nu doar pe cele adresate postărilor mele pentru că din astfel de opinii mereu va fi ceva de învăţat. Din această cauză o să-mi permit o întrebare: Cum ar trebui să scrie un autor dacă ar încerca să aplice sau să ţină cont în scriitura sa de toate opiniile pe care le primeşte? Unora nu le place rima sau ritmul, altora dimpotrivă, le place mesajul, unii poate ar vrea ca totul să fie trecut prin filtru pentru a se respecta toate normele gramaticale ... Să nu credeţi că sunt împotriva corectitudinii, dar pur şi simplu mă întreb cum s-ar putea sa-i împaci pe toţi sau cel puţin pe cei cărora le place şi pe cei cărora nu le place? Să fi ţinut cont aşa de mult înaintaşii noştri de toate astea? Poate, deşi mă îndoiesc si nu văd de ce să vă opriţi când sunt aşa multe de spus. Asta îmi dovedeşte că mă citiţi, ceea ce este un lucru bun. Mai rău ar fi să nu citească  nimeni.

Mulţumiri pentru semn!

[C.Titi Nechita]

Ca în orice căutare, d-na Cîmpeanu, nu se poate fără poticniri, nu poţi găsi totul deodată, este necesar să te opreşti şi chiar să o iei de la capăt deşi te vei poticni din nou.

Nu sunt nici specialist şi nici prin gând nu mi-a trecut să demonstrez ceva cuiva în modul acesta ,,grandilocvent" cum aţi afirmat d-stră. Pur şi simplu nu văd care ar fi rostul sau câştigul dacă vreţi, dar este opinia şi percepţia d-stră în faţa căreia mă plec şi vă mulţumesc pentru îngăduinţă.

[Sofia Sincă]

Poezia eu o consider un exercițiu. Ai încercat să-ți depășești versul scurt, dar nu ai izbutit. (încă) Dacă în vers scurt ne descurcăm greoi, în cel lung devine imposibil. Nici mesajul nu e clar, ai metafore ilogice, puse doar de dragul de a fi și a rima cumva. Per ansamblu poezia este încărcată artificial, deși ai folosit expresii răsunătoare. Însă de ritm ai uitat. Prin urmare - de studiat prozodia.

reîncarnări ancestrale. - sună pleonastic. Reîncarnările sunt deja din timpuri trecute, îndepărtate...

Și dacă ar fi să luăm fiecare strofă ar fi multe de zis, dar mă opresc aici.

Semn de trecere.

Sofy