Pe lângă pistă

[Ion Lazăr da Coza]

 

Sunt prea sapiențial

adică prea materialist-dialectic poeților

ca să mă îngăduiți

în tagma voastră boem-spirituală și

entropică.

Stelele – niște

bulgări infernali de foc. Fluturii

larve ce-au produs numai pagube-n

culturi (nu și în cultură, văd).

Nurii iubitei

(aici am mari îndoieli!)

o masă de carne

ce evidențiază sexul.

Un animal dotat cu rațiune

e omul

(și aici am vârtoase îndoieli!).

Totuși primiți-mi „poezia”

e un bonus obţinut

la maratonul vieții

unde alerg

pe lângă pistă

spre nicăieri.

[Ion Lazăr da Coza]

Ana Ardeleanu, reciproca.

[Ion Lazăr da Coza]

Elena, îmi spui că sunt „încărcat de înțelepciune”. Hi-hi, te-am dus în eroare și pe tine!

Scor: 200000 la 3.

[Ion Lazăr da Coza]

Doamna da Coza, onorat!

[Ion Lazăr da Coza]

:) Îmbrățișări, Nina Mariana Marcu.

[Ion Lazăr da Coza]

Gina, în fața mea, ești un punct la orizont. Eu - șotâng... șotâng...

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Gabriela dragă, sunt pe lângă pistă, mai ales în poezie, doar prin faptul că-s lipsit de elocvență, totuși fără a epata.

[Ion Lazăr da Coza]

Dragă Angi, mulțumesc mult pentru comentariu la această postare, care e foarte aplicat, așa cum sunt toate ale tale!

Ai remarcat bine - gândirea mea poetică este tributara rațiunii, dar este și lipsită de elocință, ușor șocantă, fără a urmări asta. Aș putea evita? Evident. Însă ar trebui „să mă urc pe pistă”...

În tinerețe, credeam că poezia e o Mecca. Acum pun (aproape) totul sub Ecleziast: „Deșertăciune! Totul este deșertăciune!”

„Vedem paiul din ochiul altuia...” Acest text e scris acum vreo lună, l-am citit și recitit. Pace, să văd cuvântul maltratat de mine: sapiețal > sapiențial. Mersi pentru atenționare!

Drag,

[Ana Ardeleanu]

Dl. Ion, sunteţi un scriitor inteligent, riguros şi talentat! Vă asigur de admiraţia şi respectul meu!

[Elena Şerban]

Desigur că sunteţi încărcat de înţelepciunea omului care a trăit din plin fiecare moment al existenţei de la care a ştiut stoarce bune şi rele şi mai mult a ştiu unde şi cum să le aşeze. Desigur că sunteţi în tagmă, mai mult, cred că sunteţi o tagmă în tagmă... Când o stea pleacă de acasă până la noi se face fluture şi cade pe un nur pe care îl vede omul şi devine iraţional. Niciodată nu mi-au plăcut cărările bătute. Ne fixăm ţinte dar ele se mişcă precum stelele, fluturii şi nurii: balang-balang...

[Vasilisia Lazăr]

Cu brațele deschise o primesc. Pentru că e poezie și nu „poezie”.