Zefirul de Bonnie Curelciuc

[Bonnie Mihali]

 

 

 

          Pe-obrazul roşu-al unui trandafir, cu aripi moi s-a aşezat zburdalnicul Zefir; i-a-nfiorat petalele catifelate şi un sărut i-a dăruit cu buzele-i perlate. Iar trandafirul mai roşu s-a făcut şi, mâniat, spuse Zefirului cu glasul răspicat:

         „ O sărutare să îmi furi cum de-ndrăzneşti? Sau poate crezi că Făt-Frumos tu eşti?”

Uimit peste măsură, Zefirul i-a răspuns:

„De ce eşti dură? Tu, Roză, ar trebui să fii-ngăduitoare, că eşti considerată cea mai frumoasă floare! Ce-nseamnă un sărut în astă lume?! Doar ştii că eu sunt pus mereu pe glume... Îmi place să alint un sân de fată, să mângâi trupuri cu-adiere vinovată, săruturi să fur florilor şi să pictez pe şevaletul norilor... Dar cel mai mult îmi place ziua-n care eu reuşesc să zbor – ca fluturii – din floare-n floare. Mă luminează sublima lor culoare şi mă învăluie în magică splendoare.

În fiecare sfântă dimineaţă cu binefaceri orice floare mă răsfaţă... Din cupa unui crin de strălucire plin sorb – încântat – proaspătă rouă şi, optimist, încep o dimineaţă nouă. Poposesc, apoi, la splendida zambilă, cu trupul zvelt şi gingaş de copilă ce mă-nveleşte-n finul ei parfum urându-mi, drăgăstoasă: „Să ai bun drum!” Margareta, cocheta, îşi face din aripa mea evantai, ducându-mă, pe-ascuns, în colţul ei de rai. Voioase şi suave panseluţe mă-ntâmpină tare drăguţe: „Zefire, mângâierea-ţi fină ne umple de căldură şi lumină!” Iar ghiocelul, rebelul, îmi mulţumeşte când îi scutur clopoţelul. Muşcate mă-ntâmpină distrate şi râd de la fereastră, din roşie glastră când simt o adiere ca o mângâiere.

„Mă iartă, frate! Îmi dau seama c-ai mare dreptate! De arşiţa îmi arde floarea, tu repede mi-aduci, pe-aripi, răcoarea...De mă usuc de dorul crinului, chiar de îţi frângi aripa-n cuiul spinului, în ritm de vals mă porţi în braţele alinului... Dar Crinul, divinul e logodnicul meu ce hărăzit mi-a fost de bunul Dumnezeu. Fiind de viţă aleasă, ne vom uni destinele: el mire, eu mireasă. De-aceea, prietene, nu te supăra, te rog frumos, căci crinul, uneori, este gelos...

„Nu-i nimic, Roză înflăcărată! Chiar şi când vei fi măritată, prietenia noastră va dăinui, nu va muri niciodată!

...Când Roza şi Crinul destinul şi-au unit, mirositori, Zefirul adia suav printre nuntaşii-flori.

 

 

                                                                                                            25 iulie 2011

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos, Bombonica! Admiraţia mea!

[Bonnie Mihali]

Ma bucur ca ti-a placut! Sper sa placa si altor copii mai mari!!!