Cronică la sfârşit de februarie

[Ionel Mony Constantin]

Februarie e luna cea mai scurtă

S-a terminat cu iarna într-un fel

Vom strânge, iar, cureaua peste burtă

Şi vom răbda, sperăm, încă niţel

Deşi afară-i cald, mergând în piaţă

Văzând cât costă-o mână de spanac

Simţim  cum ne cuprind fiori de gheaţă

Şi cum ne taie crampe la stomac

La preţurile astea precizez

Vom deveni orientali în fapte

Şi vom mânca lăcuste cu orez

Iar la aniversări căţel de lapte

Vom folosi în loc de tren, trăsură

Şi vom zbura probabil în balon

Ne vom transmite ştiri din gură-n gură

E mult mai ieftin ca la telefon

Treptat vom deveni  celibatari

Să te însori, oricum, e-o aventură

Şi-nchişi în locuinţe solitari

Vom prepara în loc de ceai, bromură

Mai râdem, mai scornim o glumă nouă

C-aşa a fost românul veac de veac

Dar încă tot n-am rupt pisica-n două

Şi n-am găsit nici sărăciei leac.

[Ionel Mony Constantin]

Mă bucur dacă am reuşit să fac să inflorească un zâmbet pe buzele cititorilor mei!

[Gabriela Grădinariu]

Ca de obicei, gasim alternative pentru orice. Chiar si pentru ruperea pisicii exista  alternativa : umorul. Admirabil!

[Corina Militaru]

Haz de necaz! Este si aceasta o cale de a trece peste neajunsuri. 

M-am amuzat! 

Admiratie,

[Nicolae Sărătean]

citisem undeva un banc...  spunea că Dumnezeu a dăruit tot ce-i mai frumos României mare, munte, câmpie şi că celelalte ţări i-ar fi sărit în cap, spunându-i că nu-i corect, atâta bogăţie într-o ţărişoară atât de mică! Dumnezeu le răspunse atunci: - Staţi să vedeţi ce conducători le dau! :)  Foarte bine redat umorul în  tipic românesc dl. Mony! Felicitări!

Cu  admiraţie,

[SPRINCENATU DAN]

Mai râdem, mai scornim o glumă nouă

C-aşa a fost românul veac de veac

Dar încă tot n-am rupt pisica-n două

Şi n-am găsit nici sărăciei leac.

Mult adevăr în versuri !

[Sofia Sincă]

Umor negru... M-am amuzat şi am admirat aducerea din condei a aspectelor sociale, adevărurile prezentului tern. Doar speranţa şi umorul românului îl salvează. Se zice că să râzi de tine este o terapie.

Însă nu prea îmi vine să râd când văd castraveţii, care conţin 90 la sută apă (o ştiu din pedagog de şcoală nouă!), costă 99,99 lei/kg în supermarket, iar banala ridichie 5 lei/kg. :))

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[chindea maria elena]

Ba io te-aş contrazice (dând pe-afară ca o spumă- îmi vine să zâc) voioasă ca o pitulice şi-avându-te alături chiar pe tălică aş îndrăzni a spune - spuseşi un adevăr chiar de nici tu nu vrei a crede! Chiar bucuria este-al lumii leac!  Chiar de acum este puţin umbrit - înţelepciunea poporului român l-a pus în acordaj cu armonia divină! Bucuria este hrană de lumină care hrăneşte şi trupul parţial, pentru că energiile corpurilor noastre se întrepătrund!

Doar cu mica punctare la nivel de idee - cronica e savuroasă!  Mă hlizii straşnic! Mulţam pentru hrană!... Doar şi Iisus a spus: omul să se hrăneasc şi cu lumină nu numai cu pâine"! Şi la mine a funcţionat! De ce nu şi la alţii? Drag, Gerra!