Drumul vieții

[Monica Pester]

Nu ! Moartea nu este decât plecarea

Spre-un țărm pe care nu ți-l amintești

Spre valul ce-ți  anunță înserarea

ȘI care te așteaptă să-l iubești

El vine înaintea tuturora

Se-alint-un pic, să vadă cum primești

Vestea ajunsă doar în dreptul scării

Pe care vei urca  de hotărăști

Moartea nu ia, nu vrea să te claseze

Ei i te dai din zbor interior

Nu pleacă nimeni fără să-și traseze

Această linie din spațiu-anterior

Nu e o veste tristă, dimpotrivă

E punctul ce îl pui atunci când vrei

Căci viața ți-ai decis-o înainte

Și-ai hotărât ce iei și ce nu iei

Ca suflete ce-și caută-mplinirea,

Care se-ntorc mereu să mai învețe

Din lecțiile ce le-au fost menite

Și care vor să nu fie răzlețe

Faci un contract cu sufletul și-apoi

Te desfășori în viața ta terestră

Urmând toți pașii. Dacă te îndoi

Și uiți ce-ai hotărât tu, ai ferestre

De ajutor cu însuși Creatorul

Ce-i pentru tine ultima instanță

Și sprijin când îți pierzi cumva controlul

Și crezi că nu mai ai deja speranță

Îți spun acum să nu îți fie frică

E totul hotărât de tine înainte

Și viața ca și moartea ne ridică

Vin suflete de Sus să ia aminte

[Vasilisia Lazăr]

Optimistă cumva percepția despre moarte. Frumos! Dar sunt câteva aritmii care deranjează.

[Monica Pester]

Prietenia și vorbele tale mă onorează și mă încălzesc, Ada  !

[Ada Nemescu]

Am fost prima cititoare acestui îndrumar de a muri frumos 

... se moare-n stropi mărunți în fiecare zi

se-adună ca o ploaie finală, un potop

de n-am pune-ntrebări, ce simplu, simplu-ar fi

am apăsa butonul, acolo unde-i  - stop!

dar omul are spaime, nesomn și fantezie

de-aceea- i scrie morții, mereu o ... poezie:)))

cu mare drag te citesc, aDa