Ploaie de vară

[bolache alexandru]

într-o dimineață
s-ar putea
să te uit
uneori mă rog
să se întâmple asta
fac mătănii
port maieul pe dos
ca un jucător
la barbut
mă rog insistent
la zeii
din ceașca de cafea
o parte din mine
face sacrificii
nu mai pun mâna
pe sare
și evit străzile
pline de pisici
de lângă tomberon
pe prispă
sufocat
de tristețe
aștept
să se învârtă zarul
natura
mătura amintirile
din copilărie

[bolache alexandru]

Domnule Gabriel vă mulţumesc! Eu doar încerc să exist... Am văzut-o pe aceea cu coasa. Nu e frumoasă.

[bolache alexandru]

Dragă Chris ploile de vară sunt scurte şi reci... Uneori la fel sunt gândurile. 

[bolache alexandru]

Doamna Vasilisia vă mulţumesc. Sper că acum e mai bine. Nu mai lucrez pe calculator şi e mai greu. 

[Chris]

frumos! titlul nu spune nimic despre ce urmeaza sa gasim in interior :)

[Vasilisia Lazăr]

Excelent!

Dar nu înțeleg de ce e scrisul așa mic. De fiecare dată, simt o tolbă întreagă de săgeți care îmi umblă prin ochi în timp ce mă chinui să citesc. Mai era cineva pe site care făcea exact la fel. În general, cei care citesc, nu prea mai au vederea foarte bună.

[gabriel cristea]

Reveniți în forță, ca-ntr-o peliculă cu Alberto Sordi! O lectură care mi-a plăcut! 

[bolache alexandru]

La un astfel de comentariu nu pot raspunde decât cu plecăciuni!!! Onorat că prin prisma sorţii ne-am cunoscut. Dacă mă numeri printre prietenii tăi... nu-i aşa că Domnul m-a binecuvântat?

[gina zaharia]

E-he, ce ritualuri încerci tu, Alexandru! Și astea pentru o „amărâtă” de uitare. Ba nu, ce zic eu? Pentru o poezie aleasă merită să servești cafeaua cu maieul pe dos! :))

Și eu tot la o cafea îți savurez poezia.  E stilul tău binecunoscut de prieteni și totuși cu valoare adăugită. Zarurile sunt de partea ta. 

Am citit cu plăcere, prietene!