Buburuza...de Curelciuc Bombonica

[Bonnie Mihali]

 

          Îşi deschise încet, cu băgare de seamă, elitrele roşii, dorind să guste şi ea plăcerea zborului deasupra tuturor acestor lucruri uriaşe din jur. Privea cu invidie la suratele ei care planau vesele deasupra pământului. Toate, fără nicio excepţie: buburuze, buburuzele, buburuzici, toate aceste „ladybird” îşi etalau, în văzul tuturor, rochiile roşii, portocalii, galbene, luminoase şi strălucitoare, stropite cu punctuleţe negre, ca la o paradă a modei. Încercă să se înalţe şi ea, dar aripile fragile nu o ascultau. Era strânsă, parcă, într-un corset care-i tăia respiraţia, curmându-i visul, încă din faşă.

            Se întristă, în timp ce-şi admira rochiţa roşie în oglinda unui bob de rouă. Începu să numere bulinele negre care-i dezvăluiau, parcă, identitatea; se uită pe-o elitră, apoi pe cealaltă, şoptind: opt! Îşi aminti că bunica ei, buburuzoaia, îi spusese că orice buburuză are şapte puncte pe elitre. Se mai uită o dată în oglinda-rouă şi văzu pe o elitră trei buline iar pe cealaltă numără patru. „Cum? Cum se poate o aşa imperfecţiune?!”

            Dar nu mai conta asta. Căzu iar în starea de lehamite care o cuprinsese din cauza neputinţei de a zbura...

            Deodată, simţi cum cineva o înhaţă de pe firul de iarbă pe care se plimba abătută. Se trezi într-un culcuş întunecos, dar cald. Se simţea prizonieră şi nu ştia cine o capturase şi de ce. Deodată, printr-o fereastră a culcuşului, o rază de soare se opri pe căpşorul ei, mângâind-o. Lumina a devenit tot mai puternică, învăluind-o binefăcătoare. Privea în jur şi nu-i venea să creadă: era undeva sus, deasupra ierbii şi o melodie nemaiauzită îi înălţa sufletul iar cuvintele îi erau adresate ei, parcă cineva îi făcea o dedicaţie:

 

                        Buburuză, ruză,

                        Roşioară bluză,

                        Urcă-te pe-o frunză...

                        Încotro îi zbura

                        Acolo m-oi mărita.”

 

            Închise ochii, legănată de acest cântec melodios... Se simţea sub aripa ocrotitoare a mamei iar gândurile rătăceau nostalgice... „Dar stai! Ultimele versuri...” Le simţi ca pe un cui înfipt în inima ei. Cum să zboare, încotro să zboare, dacă aripile n-o ajută?? Stătea nemişcată în palma unei fetiţe, tulburată, golită de gânduri, roasă pe dinăuntru  ca un măr roşu de-un vierme nemilos...Pumnul se închise iar micuţa buburuză simţi cum trupşorul ei se izbeşte de pereţii culcuşului într-o parte şi-n alta, în sus şi-n jos. Ameţise, speriată ca după un cutremur. La un moment dat, hurducăturile încetaseră iar buburuza văzu din nou lumina soarelui, în timp ce melodia cunoscută se repeta iar şi iar. Îşi dădu seama că trebuie să facă un efort suprabuburuzesc pentru a scăpa, pentru a se salva din temniţa pumnului. Prinse curaj, în timp ce-şi scutura rochiţa roşie care se deschise ca o paraşută. Se apropie de marginea prăpastiei şi-şi dădu drumul, cu aripile deschise a zbor...Începu să plutească, mişcându-şi fericită aripioarele, în timp ce fetiţa bătea din palme, strigând, la fel de fericită:

            - Mămico, uite încotro zboară mămăruţa: spre casa lui Cosmin! Acolo mă voi mărita!

 

8 iulie 2011

[Ion Lazăr da Coza]

Frumos.

da Coza

[Valeria Iacob Tamas]

:):):).Curioase de mici fetele astea>:):)P:)

Acum s-or modernizat, Zboara si buburuzele spre Bmw-uri sau spre cate un Mecedes.:):):L)Se aseaza direct pe chei.:):):)

[Bonnie Mihali]

Umorul tau ma incanta, Valeria! Hi! hi!

[Bonnie Mihali]

Multumesc, da Coza, pentru popas!

[Elena Mititelu]

O povestioară frumoasă, educativă şi instructivă pentru copii! Mi-am amintit de "Gândăcelul" Elenei Farago, de "Firul de iarbă" - imi scapă autorul, scuze! Textul poate fi folosit interdisciplinar. FELICITĂRI!!

Cu mare drag!

[Bonnie Mihali]

Multumesc, Elena, am scris-o anul trecut, in vacanta de vara, cand aveam timp berechet!