Culorile toamnei

[Laura H.]

Se scutură de galben o toamnă ireală,

Cu-aripi de brumă deasă venind de sus, din ceruri,

Prin nori ce-i plâng în palme, rămași pe-un ciob de vară

Se tot reinventează în mii și mii de feluri.

 

Pe coji de verde umed pășește neatentă,

Se oglindește-n ceruri prin ochii de furtună,

Sonet de șoapte crude îmi cântă surd, absentă,

Ca un pescar de vise pierdut sub stropi de lună.

 

Obraji de sare roșii și buze de rugină -

Ce toamnă dispersată în simfonii spectrale!

Culori pierdute parcă prin fumuri de lumină

Se-mprăștie obscure în lumile astrale.

 

Nostalgic plânge-o frunză pe sunete de flaut,

S-a osândit pe-o creangă confuză și sihastră,

Se risipește toamna sub cer opac și-o caut,

S-o recompun cromatic în lumea mea albastră.

[Nădejde Angelina]

"

Nostalgic plânge-o frunză pe sunete de flaut,

S-a osândit pe-o creangă confuză și sihastră,

Se risipește toamna sub cer opac și-o caut,

S-o recompun cromatic în lumea mea albastră." Frumos!

[Laura H.]

Vă mulțumesc, doamne dragi, pentru comentarii.

[Camelia Ardelean]

O poezie nostalgică, ce îndeamnă la visare. Mi-a plăcut!

[Sofia Sincă]

O toamnă descrisă frumos, romantic. Dar ruperile de ritm îi știrbește din muzicalitate și farmec.

Sofy

[Laura H.]

Mulțumesc pentru lectură și comentarii!

[Ion Lazăr da Coza]

Rupere de ritm:
Cu-aripi de brumă deasă venind de sus, din ceruri, > Cu aripe de brumă venind de sus, din ceruri,

Remarc s3. Ferește-te de sintagme poetice expirate!

da Coza

[Agafia Drăgan]

Prin nori ce-i plâng în palme, rămași pe-un ciob de vară

Se tot reinventează în mii și mii de feluri." Pretuire!