Nerăbdare

[Cristina Grigorov]

Așteaptă-mă! avionul aterizează la opt fix, 

ora germană, ora care separă

răsăritul de apus așa cum 

se separă gălbenușul de albuș, 

este atât de simplu și atât de complicat 

deopotrivă, mersul inimii, 

tic-tac, tic-tac, ce a fost, a rămas, 

ce va fi, va rămâne, 

mâine dimineață vom bea cafeaua 

în portul Hamburgului, voi privi oare 

zborul pescărușilor deasupra Elbei 

cu aceeași încântare cu care vedeam 

primăvara, puii de rață învățând  

mersul pe apă în parcul Titan? 

 

Așteaptă-mă! simt că mă sufoc de nerăbdare, 

pare o veșnicie de când alerg 

printre meridiane al căror nume 

nu le mai știu, teroriștii sunt oameni 

cu mai multă răbdare decât mine, 

bum, bum, bum, inima mea 

explodează precum o sticlă de Pepsi 

cu care s-a jucat Rugby o zi întreagă. 

 

Așteaptă-mă! nu vreau nici-o floare, 

doar inima ta, dă-mi-o întreagă, 

să-mi înstrunez pulsațiile sângelui

upă noile coordonate solare. 

[Cristina Grigorov]

Mulţumesc, Corina!

[Corina Militaru]

Îmi place! :)

[Cristina Grigorov]

Am înţeles, am moficat. 
Mulţumesc frumos pentru comentarii! 

[Ion Lazăr da Coza]

Rugby > rugbi

nici-o > nicio

O poezie cu nerv, cu metafore și imagini proaspete. Place.

da Coza

[Valeria Merca]

Semn de placut popas!