O altfel de poveste

[Mihaela Hură]

La căpătâi de nou-născută

se-adună două ursitoare,

să-și spună darul fiecare.

Prima, în mantie de rouă,

șoptește către viața nouă :

„Să-ți fie pasul doar lumină,

să nu-ți rupi nicio rădăcină,

să-ți vină îngerii la geamuri,

să-ți curgă soare printre ramuri.”

A doua, vis de cer senin,

se-apropie cu pas blajin :

„Să poți privi mereu spre stele,

să-ți crească aripi către ele

și-albastrul cerului de seară 

să-ți fie singura povară.”

Când, pe cărări de întuneric

desprinse din abis de mare,

în zbor de vis adânc, himeric,

se-ncheagă-a treia ursitoare,

cu ochi de ger și păr de-apus :

„Să fie toate cum s-au spus.

Destinul tău fie măreț, 

să-ți faci din visuri auroră

și strălucirea fie-ți soră.

Dar toate-acestea au un preț :

o nesfârșită fericire

e mai presus de om și fire -

de-aceea, nici măcar o clipă,

oriunde te-ai purta sub Soare,

nicio făptură iubitoare

nu-ți va atinge vreo aripă.

În orice zi, în orice cale,

tristețea grea a tuturor

va umili-o zdrobitor

lumina bucuriei tale.

De doru-ți nimeni n-o să știe

și viața ta va fi pustie.”

Ecoul negru al ursirii

s-a năpustit spre patru zări,

tunând în valuri peste mări

cumplitul rânjet al rostirii.

În marea liniște-ncepută,

a doua bună ursitoare,

învăluită-n ochi de Soare,

se-apropie de nou-născută :

„Se vede-acum, copila mea,

că-n marea noastră dărnicie

am abătut asupra ta

singurătate și urgie.

Nu pot întoarce eu ursita,

dar pot adăuga ceva :

când binele te va durea

și moartea îți va fi ispita,

să ai puterea de-a cânta.

Atunci, lumina ta cea mare

să cadă-n glasuri de izvor

cu ape reci, mângâietoare,

peste durerea tuturor.

Un strop de Soare le vei fi

și viața ta se va-mplini.”

Cu ochi pierduți în neputință

plecat-au ursitoarele

de lângă firava ființă

și-au părăsit hotarele

acestei lumi prea omenești,

lăsând în urmă doar povești.

[Mihaela Hură]

Mulțumesc pentru like-uri, doamnă Popa și domnule Iordăchescu!

[Mihaela Hură]

Este doar o poveste, într-adevăr, alte pretenții nici nu are. Mulțumesc, doamnă Sincă!

[Mihaela Hură]

Ursitoarele sunt, într-adevăr, personaje mitologice, dar miturile se pot valorifica încă. Mulțumesc, domnule da Coza!

[Sofia Sincă]

Primul impuls este să întrebi: şi? Ce s-a mai întâmplat?

Am citit cu plăcere o poveste uşoară, versificată. Valoarea ei este corecta prozodie. În rest o poveste de citit copiilor.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Subiectul e vehiculat în doinele și baladele românești. Dacă aș fi întâlnit această scriere în culegerile de folclor ale lui Alecsandri, m-ar fi bucurat, însă ca să scrii astăzi ca pe vremea lui Caragea...

Remarc acuratețea textului.

da Coza