Viaţa nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost şi eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu şi Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost
Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înţepenită pe umerii ei ca o durere!
Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculţ de la un capăt la altul şi soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!
Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta în gând ca pe tata plecat într-o zi să stea de vorbă cu tine şi de atunci focul din sobă s-a stins...
Ziua aceea o ţin în loc de inimă şi aştept
uşor şi fără urmă voi pleca şi eu
Adaugă un comentariu
adelaide,
mă bucur că textul meu a stârnit interes.
mulţumesc mult
Am citit cu emotie si placere! Admiratie!
Mama, Dumnezeu şi Copilăria
sunteți bogat!
desigur, ziua aceea e inevitabilă, dar până atunci veți mai călători prin mii și mii de poeme...
mariana suciu,
mulţumesc de trecere şi semn
cu sinceritate,
denisa c.popa,
onorat de semn chiar şi din umbră.
mulţumiri
mihaela c.
mulţam de semn
sofia sincă,
tare mulţumesc de trecere şi semn.
onorat!
mihaela calin
nu pot decât să mulţumesc pentru trecere şi aprecieri
cu sinceritate,
ion lazăr da coza,
da, cele trei elemente parte din noi.
multă stimă
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE