Transformări

[Adina Speranta]

Din blocuri pătate de ploi și ninsori,

din parcuri uscate, copaci fără flori,

din râuri secate, gemete, urlet,

din oameni grăbiți, copii fără zâmbet,

din vorbe urâte, injurii, blesteme,

din cărți prăfuite, necazuri, dileme,

din frica de mâine, coșmarul de azi,

din boli și spitale, narcotici, nomazi,

din palme murdare, bătăi, lovituri,

din câini fără lesă, chirii și facturi,

din hoți și atacuri, pistoale, mânie,

din nașteri spontane, dureri, nebunie,

din lacrimi și strigăt, vacarm și uitare,

din viață și moarte, biserici, trădare,

din gânduri ascunse și gesturi obscene,

din blănuri și zdrențe, perfuzii în vene,

din zbucium, claxoane, tăcere în doi,

din vise, dorințe, abstractul gunoi,

din clipe grăbite, iluzii o mie, 

extaz, înflorire, un EL, poezie!

Adina V.

30.01.2018

[Mihaela Popa]

miez frumos, învelișul suferă puțin, părerea mea :)

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Parcă ar mai trebui ceva. Să fie verbul de vină?

[Ion Lazăr da Coza]

Oh, biet Arghezi, cu mucegaiurile tale!...

da Coza

[Sofia Sincă]

Da, ar fi bine să transformăm totul în poezie... Dar în poezie, nu îi zicere.

Semnul meu,

Sofi

[Valeria Merca]

Interesant mod de a concepe un text: unii scriitori utilizează elipsa în propoziție cu scopul de a obține efecte stilistice. Știm că este utilizată în vorbirea curentă, dar și în proverbe și zicători. Fără să vreau, mi-am amintit de Nichita Stănescu și memorabila lui zicere: Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului. Dar asta e cu totul o altă chestiune.:)
Metamorfoze ancorate în cotidian, rostite apăsat și nu numai… :) Am citit cu interes și plăcere.

[Adina Speranta]

Mulțumesc, domnule  J' Arrive! , pentru popas și mai ales, pentru observație.

Nici nu mi-am dat seama că nu am folosit verbe! 

Poate o să-i cânt Veșnica pomenire...:) 

Cu stimă! :) 

[Adina Speranta]

Mulțumesc pentru semnul de trecere, Ana Cîmpeanu :) 

Continuă să scrii așa cum simți :) 

Cu drag! 

[TACITUL]

     Înţeleg că asta a fost intenţia autoarei, dar fără verbul scris (chiar dacă-l deducem), natura e moartă...

     J' Arrive! 

[Ana Cîmpeanu]

Repețitia inițială a prepozitiei din are se pare rol retoric, am încercat și eu la un moment dat asta si am primit critici , dar  e adevărată și bine conturată asocierea de elemente care compun nu numai poezia, ci, de fapt, viața în sine. Am citit cu interes.