când firul de iarbǎ
sparge pământului coaja
suspinul își înfige rădăcinile
în adâncul nopților mele
neasemuit dor răsare
din avalanșa verdelui crud
întind mâinile să te caut
prin depărtări
neascultate de vânt
îndoind liniștea așteptării
sub zodia mărului sfânt
mă ridic
din culcușul zăpezilor mele
umblând pe urme lăsate-n cuvinte
la poarta cu număr impar
mă opresc
deschizând-o încet
cum aș deschide o viață
într-un colț
neclintit
te descopăr
ținându-mi în palme surprinderea
18 octombrie 2009
Adaugă un comentariu
Vasilisia, da Coza, Gabriela, Gina, Sofy, Iris! Vă mulțumesc pentru cuvinte! De departe gânduri învelite în marama verdelui crud, împrospătând cu damf de primăvară veșnică, câmpia sufletelor voastre! Drag, Rodica!
Declaraţie candidă de iubire, plăpândă ca venirea primăverii. Trezirea la viaţă prin iubire - supremul efect al supravieţuirii.
Apreciere, Sofy!
era toamnă când ai scris-o, raze blânde îți dictau... am citit cu drag,
Frumoasă refacere a întregului!
într-un colț/ neclintit/ te descopăr/ ținându-mi în palme surprinderea
O poezie calină, plăcută.
da Coza
O poezie caldă.
Drag,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE