Reîntâlnire

[Ion Lazăr da Coza]

 

senin

ca pe un capitol important de carte

foşnind a reni

ce migrează spre sud

prin taigaua – osuar stelar

aş da timpul înapoi

 

fulgerătoare fost-a clipa când

precum Thetis

– îmbrăţişându-mă întâia oară –

în râul Styx

m-ai scăldat

narcotizaţi

am uitat

un afurisit de călcâi

în secunda ce tocmai trecuse

 

în văl de auroră neagră

– ren stingher –

aş putea da timpul înapoi pentr-o

nouă întâie îmbrăţişare

dar dacă n-o să ne mai recunoaştem

taiga

ren

căci nimănui nu-i este-ngăduită

nemurirea 

[Ion Lazăr da Coza]

Camelia, spui: Acum mi-e ciudă pe mine că nu mi-am extins... aria de percepție! Dar nu-i târziu! Aveam un vecin de 90 de ani care mă chema la gard să-mi spună că se însoară. S-a-nsurat.

[Ion Lazăr da Coza]

Cald e comentariul tău, dragă Ana!

Mulțumesc,

[Ion Lazăr da Coza]

Maestre J' Arrive!, mulțumiri infinite pentru generosul și aplicatul Domniei-voastre comentariu!

Prețuire,

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, "buna mea intenție" nu era, de fapt, nicio intenție, ci doar felul meu de percepție a poeziei, a primelor versuri, de fapt! Vedeți la ce duce scrierea aceasta modernistă, fără semne de punctuație? Lasă loc de interpretări (asta nu e neapărat ceva rău)! :-) Acum mi-am dat (mai bine) seama la ce v-ați gândit când ați scris!

PS: J`arrive, o să încerc să-ți urmez sfatul (referitor la acel "pe")! :-) Comentariul tău este pertinent, mie mi-a apărut însă, la citirea primelor 3 versuri, imaginea de "capitol important de carte/foșnind a reni", care este senin (de ce nu ar putea să fie și un capitol de carte senin, la o adică? :-) Neavând semne de punctuație, ultimul vers din prima strofă putea fi luat (și) de sine stătător, mie așa mi s-a părut, cel puțin! Chestiune de... percepție! :-) Mea culpa! Viziunea e cu totul alta din unghiul tău (și al autorului), clar! Acum mi-e ciudă pe mine că nu mi-am extins... aria de percepție! :-) 

[Ana C. Ronescu]

Un poem întrecut în frumusețe doar de profunzimea lui. Admirație și respect!

[Ion Lazăr da Coza]

Camelia, plăcute-s pentru mine părerile tale despre astă poezie. Cât despre acel pe, poetul J' Arrive! a explicat de o mie de ori mai bine decât aș fi făcut-o eu rolul său.

Mulțumesc pentru buna ta intenție!

[Valerian Bedrule]

Îmbrăţişarea este cuvântul de echilibru al acestor trăiri unice pe care ni le propune autorul versurilor de faţă.

“… taigaua – osuar stelar” (Reîntâlnire – Ion Lazăr da Coza) e locul preferat, pentru a-şi asigura intimitatea mult dorită. Bună alegere! Acolo, amintirile foşnesc (în vers e folosit gerunziul verbului) a reni, iar Styx-ul, ca un balsam al iubirii şi al eternităţii (stare posibilă, pentru că autorul îşi doreşte o întoarcere în timp), se dovedeşte a fi  din nou ademenitor,  nu numai pentru Ahile. 

Precum eroul grec, autorul să îşi cunoască destinul, fără a renunţa la o viaţă lungă, pentru o “nouă întâie îmbrăţişare”? De ce nu!?

     Vulnerabilitatea rămâne cuvânt-cheie. De aici şi nesiguranţa, motiv pentru care omenirea stă de veghe… Şi e bine! Când aţipeşte, monstrul îşi face de cap.

La capătul chinului apare acel “dar” salvator… dar dacă n-o să ne mai recunoaştem // căci nimănui nu-i este-ngăduită // nemurirea (idem) 

 

     Îmi place această poezie cu tentă filozofică, amalgamată în sevă şi mister, ambele aşezate pe două planuri bine închegate. Îţi cere să gândeşti, să dezbaţi, să-ţi pui întrebări, să cauţi răspunsuri, să accepţi, să renunţi, să te cerţi cu propriul tău sine. Totul e o provocare. Trimiterea la un personaj cunoscut e doar un pretext, e doar un demers care are ca finalitate, printre alte frământări,  eliberarea sinelui de sine… 

 

Felicitările mele, da Coza!

 

 

Comentariu publicat de Camelia Ardelean cu 12 ore în urmă:

Un poem modern, interesant, original! Întotdeauna ne surprindeți cu ceva nou! Mi-a plăcut! :-)

PS: Eu aș renunța la acel "pe" din versul 2, dar... pâinea și cuțitul/pixul și hârtia/PC-ul și tastele sunt la dvs.! :-)

 

(Cameliei Ardelean i-aş sugera să nu renunţe (în lectură, desigur) la "acel pe" din versul la care a făcut trimitere, pentru că distruge logica întregii strofe… şi cum autorul avea toate cunoştinţele de gramatică în traistă, atunci când a elaborat versurile, totul a ieşit brici… ca pe un capitol important de carte // aş da timpul  înapoi sau aş da timpul înapoi ca pe un capitol important de carte)

 

[Ion Lazăr da Coza]

Onorat, Ana!

[Camelia Ardelean]

Un poem modern, interesant, original! Întotdeauna ne surprindeți cu ceva nou! Mi-a plăcut! :-)

PS: Eu aș renunța la acel "pe" din versul 2, dar... pâinea și cuțitul/pixul și hârtia/PC-ul și tastele sunt la dvs.! :-)

[Ion Lazăr da Coza]

Draga mea Lisia, la aşa citat, orice comentariu e o impietate!