pereții aceștia

[Rodica Lupu]

                                      

niarne*

nu pot vorbi lucrurilor care-mi stau împrejur

ca niște monumente

ale cǎror imagini mi se dizolvǎ-n iriși

lǎsându-mi impresia cǎ pǎșesc printre strǎini

 

doar cu pereții vorbesc

cu convingerea cǎ mǎ ascultǎ

cu aceeași lǎcomie cu care-mi inhalez propriul geamǎt

înfipt în ureche

 

au darul sǎ-mi deschidǎ zǎbrelele inimii

dându-mi ocol

ca uliul planând deasupra vânatului

oprindu-se cu precizia lunetei

în punctul unde cuvintele ies ca nǎlucile

nǎpustindu-se-n toiul nopții

în cele mai ascunse crǎpǎturi

 

acolo se grǎmǎdesc ca un munte

deasupra-mi

pânǎ când din tavan liniștea se prelinge în capilare

descompunându-mi singurătatea

în picǎturi de interes

 

da niarne

pereții îmi sunt porțile

în spatele cǎrora mi se-ntinde viața

ori de câte ori bat

se deschid primindu-mǎ în același confort ca prima oarǎ

 

niarne=apelativ adresat sinelui

7 octombrie 2012

 

 

 

 

[Rodica Lupu]

Sofy, Gabriela, Gina, Violeta, da Coza! Bucuratu-mi-a sufletul cuvintele voastre! Vǎ mulțumesc!

 

[Ion Lazăr da Coza]

Frumos... Frumos...

da Coza

[gina zaharia]

Pereții aceștia sunt oglinda unui freamăt limpede, niarne!

Citit cu aceeași plăcere,

gina

[Gabriela Grădinariu]

  Niarne, in spatele portilor se gramadeste un munte de cuvinte randuit  in frumos si  daruit tuturor. Admirabil!

[Sofia Sincă]

Filosofia prin metafore, meditaţia sufletului încearcă să suplinească dificultăţile vieţii, exprimă gândul şi îl înfrumuseţeză cu caracter poetic.

Liniştea ce urmează merită acest moment liric.

Am citit cu încântare, Sofy!