niarne*
nu pot vorbi lucrurilor care-mi stau împrejur
ca niște monumente
ale cǎror imagini mi se dizolvǎ-n iriși
lǎsându-mi impresia cǎ pǎșesc printre strǎini
doar cu pereții vorbesc
cu convingerea cǎ mǎ ascultǎ
cu aceeași lǎcomie cu care-mi inhalez propriul geamǎt
înfipt în ureche
au darul sǎ-mi deschidǎ zǎbrelele inimii
dându-mi ocol
ca uliul planând deasupra vânatului
oprindu-se cu precizia lunetei
în punctul unde cuvintele ies ca nǎlucile
nǎpustindu-se-n toiul nopții
în cele mai ascunse crǎpǎturi
acolo se grǎmǎdesc ca un munte
deasupra-mi
pânǎ când din tavan liniștea se prelinge în capilare
descompunându-mi singurătatea
în picǎturi de interes
da niarne
pereții îmi sunt porțile
în spatele cǎrora mi se-ntinde viața
ori de câte ori bat
se deschid primindu-mǎ în același confort ca prima oarǎ
niarne=apelativ adresat sinelui
7 octombrie 2012
Adaugă un comentariu
Sofy, Gabriela, Gina, Violeta, da Coza! Bucuratu-mi-a sufletul cuvintele voastre! Vǎ mulțumesc!
Frumos... Frumos...
da Coza
Pereții aceștia sunt oglinda unui freamăt limpede, niarne!
Citit cu aceeași plăcere,
gina
Niarne, in spatele portilor se gramadeste un munte de cuvinte randuit in frumos si daruit tuturor. Admirabil!
Filosofia prin metafore, meditaţia sufletului încearcă să suplinească dificultăţile vieţii, exprimă gândul şi îl înfrumuseţeză cu caracter poetic.
Liniştea ce urmează merită acest moment liric.
Am citit cu încântare, Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE