pentru atâta lucru

[Ana Ardeleanu]

uite mamă sunt şi cuvintele tale aici

pasărea măiastră din privirea ta

fachirul din tălpile tale

azi te-am invitat la o cină de dragoste

am făcut focul sub ceaunul de tuci

al amintirii

pe faţă nu mi-am dat cu roşu nici cu alb

nici măcar cu negru

deşi poza din perete 

spune despre mine un lucru fals

care mă condamnă în gând

în măsura în care şi eu condamn

lucrurile prost imaginate

crezute de cei ce mă exclud

din bucuria lor

dar mamă eu pe dumneata te văd

stând de veghe în fotoliul azuriu

dumitale îţi măsor linia umerilor

spatele drept umbra amintirea

şi braţul timpului ce te-a cuprins

amin

nu mă învinovăţi pentru atâta lucru

eu încă susţin cauza acestei lumi

şi încă nasc idei

deşi unii spun despre mine

că aş tăia frunze la câini

cu poezia mea

însă eu o strecor

în fiecare duminică

sub clopotul mare

să-i audă sunetul

toţi îngerii cerului

[Ioniţă Gabriela]

lasă-i pe unii, Ana! NU tai frunză la câini cu poezia ta ...versurile tale chiar sunt poezie ! ADMIRAŢIE!