Nocturnă la citadelă

[Corneliu Neagu]

Revăd citadela pe vârful de stâncă,
lumini sidefate în noapte aruncă
și vorbe aud, din nespuse cuvinte,
prin cărti neştiute citite-nainte –
îmi toarnă otravă pe raze de lună,
pereţii curbaţi în mijloc se-adună,
iar noaptea deasupra se lasă opacă
pe gândul rănit care-ncepe să zacă.

Te rog, nu pleca acum prea departe,
întoarsă-nlăuntru, deschide o carte,
cuvinte de miere să curgă-n odaie,
să cadă-n cadenţă, ca stropii de ploaie,
surâsul pe buze să-ţi văd în oglindă,
s-alunge tristeţea ce vrea să mă prindă
și spune-mi, cu şoapte de dor încărcate,
hai, vino aici, lângă mine, bărbate !

Și-n brațele tale mă strânge mai tare
să simt înlăuntru șuvoi de izvoare
curgând încărcate cu grele ispite
aduse din margini de visuri vrăjite.
O noapte întreagă de-om fi împreună
condei îmi voi face din raze de lună,
să scriu către ziuă o ultimă odă
pe trupu-ți vrăjit, prea frumoasă nagodă.

[Sofia Sincă]

Nu este interzis romantismul și nici nostalgia în poezia clasică actuală, întinerită. Dimpotrivă. Doar modul de construcție diferă. Ce dacă buletinul nostru este mai vechi? E bine să ne dăm cu contemporaneitatea. Și acum există printre tineri, și nu numai, sinceritate, dragoste curată și cuvânt respectat. Conflict între generații și neînțelegeri au fost întotdeauna. Nu știți expresia, tinerii de azi... Toate generațiile au spus la fel.

Prin urmare, aceste versuri sunt pentru acum, cel puțin, 50 de ani. Soțul meu îmi scria poezie de acest fel, acum vreo 50 de ani. A... nu nu a fost poet, a scris doar pentru mine.

Sofi

[Corneliu Neagu]

După cartea de identitate, autorul nu aparține generației actuale, Ion Lazăr da Coza. Ca atare, mai poartă în suflet nostalgia anilor în care dragostea curată, sinceritatea, respectarea cuvântului dat..., erau valori primordiale. Între a fi și a avea, am ales a fi. Sper că doza infimă de neo-expresionism care condimentează versurile mele mă poate apropia de ceea ce își mai doresc încă mulți dintre iubitorii de poezie. Mulțumiri alese pentru popas și comentariu!

[Ion Lazăr da Coza]

îmi toarnă otravă pe raze de lună,

condei îmi voi face din raze de lună,

Romantic, poate că prea romantic pentru această epocă...

da Coza