Nisip

[Georgeta Resteman]

 

picături

albastru de cer

pe dantele de stânci croşetate de mare

stranii chemări

sub ruine, trupuri de zei

buze cu gust de sare

şi-un ţărm cu urme de vise

 

petece de alb, aripi de îngeri

un ultim sărut

dat văzduhului straniu

frământul alină

şi stinge-se-n îmbrăţişări de raze

soarele-i rege, marea - ispită

 

pe-o creastă de val

o barcă-n derivă

rostiri abisale

 

şi eu, ce încă mai număr

aşchii de piatră desprinse din stâncă

una, două, trei….

şi-n liniştea de pe mal

nisipul…

 

 

Limassol, Cipru

18 august 2012

[Georgeta Resteman]

Mulţumesc frumos!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Metafore deosebite, broderie de gânduri şi imagini.

[Georgeta Resteman]

Da, domnule da Coza, petecele de alb, aripile de îngeri dând, metaforic vorbind, un ultim sărut văzduhului straniu, alintă frământul, un termen mai rar folosit, dar mie mi-a plăcut. Cu numărătoarea, da, sunt de acord. Să ştiţi că de-abia v-am aşteptat părerea. Mulţumesc mult de tot!

[Ion Lazăr da Coza]

frământul alină    ???...

unu, doi, trei…. > una, două, trei...  dacă numeri aşchiile

Ne aşezi sub priviri mirifice peisaje, pictate pe gingaşa pânză a sufletului.

da Coza

[Georgeta Resteman]

Vio, mulţumesc, eu aştept veşnicia frumosului de-acasă, nicidecum efemeritatea iubirilor de-o vară :). Te îmbrăţişez cu drag,

 

[Georgeta Resteman]

Mihaela, ACASĂ nisipul mi-era străin, acolo e viaţă, iarbă plesnind de sănătate, flori, salcâmi şi-aluni, toate într-o fecundă armonie cu frumosul. Nisipul? o amăgire, dar trece! Mulţumesc de trecere prin nispul meu fierbinte.

[Georgeta Resteman]

Sofy, stâncile cipriote au un farmec aparte şi nu o dată au încercat să mă "înşurubeze", dar nu le-a mers cu mine, nu sunt eu oare din Ţara de Piatră? :))

Mulţumescu-ţi din nou, ardeleanca mea! Cu drag,

[Georgeta Resteman]

Gina, am simţit dintotdeauna că eşti lângă mine, muţumesc frumos!

[Georgeta Resteman]

Domnule Şerbănescu, mulţumesc frumos! "Votul" dumneavoastră contează! :)

[Sofia Sincă]

Superb tablou ne-ai zugrăvit în vers, Georgeta. În văd, viu, deşi vorbeşti de stânci, ruine şi sare. Dar gândul că pe acolo au trecut zei, amintirea lor le menţin vii.

''pe dantele de stânci croşetate de mare'' - spendid vers!

De fapt ca întreaga poezie. Şi să mai zicem că un relief stâncos nu are farmec...

Cu deosebită admiraţie pentru versurile tale fantastice. Sofy!