În noaptea asta cât și-n celelalte nopți

[Tudor Cicu]

În noaptea asta cât și-n celelalte nopți

            (prozopoem)

 

    … Se spune că lăsase în urmă o poveste de dragoste. Nelămurită. Ca și noaptea în care Ghilgameș iar visă în vatra zeului cu păr de aur sub ochii stinși ai lui Enkidu. Ori ai lui Roland cel născut în peșteră; sunând și acum din cornul de fildeș în trecătoarea Ronceavaux. Cum nici pentru Aude, iubita lui de acasă, n-a mai răsărit luna pe cerul spre care suia acel sunet de corn, vreodată, am zis că a venit vremea să înfrunt mitul unui rătăcit care a complicat totul pentru a nu sfârși în îndoială. Când am început să aștern pe hârtie povestea noastră, s-a spus că în Valea Lunii, nici pentru noi doi, nu o să mai apară luna. Doar sunetul unui corn mistuit de durere ca să se știe că fără Dumnezeu mereu e noapte. Am umblat pe sub ferestrele tale prin ploaie și nu mi-a fost frică. Pentru că tu erai acolo. Și dintr-odată, pentru prima oară, soarele s-a desprins ca niște spițe de roată; așa cum „trădarea își arată glasul”, l-am auzit pe cel plecat primul spre ghereta unde preotul frângea anafura în potir gata să primească spovedaniile noastre. Dar mi se spusese: „În Valea Lunii nimeni nu plânge aproape niciodată!”

[Nikol MerBreM]

Misterioasa Vale a Lunii!

[Tudor Cicu]

Doamna Vasilisia, domnule Ion Lazăr da Coza: Încântarea e a celor strânși uniți la acest „atelier literar” (o lume) de suflete care vibrează între ele. Asta contează. Cu drag.

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos!

 „fără Dumnezeu mereu e noapte.”

[Ion Lazăr da Coza]

Livresc și/dar armonios alcătuit. 

Încântat.

da Coza

[gina zaharia]

În Valea Lunii spovedaniile au devenit ecouri din care ies duminici mereu pregătite pentru a așeza, pe clapele unui pian,  emoția unui timp de poveste. Așa se face că în Valea Lunii nimeni nu plânge aproape niciodată.

Am citit la lumina lunii.

Cu prețuire,

[Valeria Merca]

Mi-a plăcut (mult)  invocarea / raportarea la  Epopeea  lui Ghilgameș și la Cântecul lui Roland. 

... Doar sunetul unui corn mistuit de durere ca să se știe că fără Dumnezeu mereu e noapte. - minunat!

Sensibil, frumos.

 

[Tudor Cicu]

Doamna Sofia: intuiția dvs. mi-a spus că, în sipetul cu taine, ar mai fi loc de o cheie care trebuie scoasă la iveală. Una a depărtărilor de povestea în sine. La urma urmei e doar un prozopoem ce ar putea, când va sosi vremea, genera și povestea ca atare.

[Sofia Sincă]

Expresiv, romantic și frumos! Cam ezoteric pentru un text atât de mic.

Am citit cu plăcere,

Sofi