murind poţi învăţa să fii fericit

[Elena Laura Bumbac]

adevăratul mers pe vârfuri
se învaţă în inimă
cruţi palmele de noroi
şi tâmpla de vise
nu ştii la plecare
unde te aşteaptă Dumnezeu
şi dacă primeşti la pachet
viaţă pentru acasă

o porţie de bun rămas însă
alungă gustul de rană al duminicilor
în care n-ai îngenunchiat ochii rugii
îţi iei cu tine sufletul cu ochii închişi
tânjind primăverile

bărbatul îţi spune pe nume
e cel mai recent
şi mai pregătit 
pentru a trece neobservat prin toamnă
sub pleoapa lui
ţi-ai adunat toate serbările trecerii
la ultima punere în scenă

şi nu mai înveţi
cum să aştepţi tramvaie în staţia vieţii
şi mâna stângă nu-ţi mai creşte până-n vise
cu ajutorul morţii poţi învăţa poate
să fii fericit

[Elena Laura Bumbac]

Vă mulţumesc din suflet pentru popas în grădina mea de cuvinte, Ana, Alexandru, Sofia,Corina, Angi, Ion Lazăr.Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase

Ion Lazăr, nici eu n-aş încerca aşa ceva, dar cine ştie cum va fi fericirea dincolo?

[Ion Lazăr da Coza]

N-aș încerca așa ceva!

Frumos.

da Coza

[Angi Cristea]

Filosofic,poemul exprimă ideea de  evanescenţă.Fugit irreparabile tempus.

[Corina Militaru]

Interesant! Moartea in sine nu cred că ajută, dar conștiența faptului că există un sfârșit ne poate ajuta să prețuim fiacare clipă. Cred! :)

Mi-a plăcut!

[Sofia Sincă]

Toate la timpul lor... Ultimele clipe îmbrăcate în poezie. Trist, oricare clipe ultime sunt triste.

Pe măsură ce scad se dezvolta sentimentul împăcării eului poetic cu sinele și cu lumea. Dar cu ajutorul morții nu mai înveți nimic, sunt de părere.

Interesantă meditație și am citit cu plăcere!

Sofy

[bolache alexandru]

O poezie frumoasă plină de sensibilitate. Antiteza viață moarte curge lin cu metafore frumoase. Viața învinge cu toate acestea poezia are un ton trist...