Mi-e toamnă

[Mariana Suciu]

chemarea frunzelor, auzi?
vântul le destramă cuvintele
şi ele curg 
în singuratarea zării

ploi inundă veri
amintirea muşcă cu dinții toamnei
ruginiul inimii, e frig
lumina ochilor coboară în adâncul privirii

plec aşteptând
nesperat anotimp e gândul
respiră căldura inimii
din târziul rămas fără timp

ascult, desfrunzite şoapte
se sting în privirea lunii
rânduri de cuvinte
se pierd în izvorul buzelor, taci

călător împletesc liniştea
pe cărările destinului, mi-e toamnă
lumina de la capătul drumului
mă priveşte din inima ta
doar eu mai alerg pe malul nopţii
unde primăvara stă îngenuncheată

[Mariana Suciu]

Vă mulţumesc din suflet d-na Augusta.

[Chris]

Foarte frumos, mai ales ultima strofă :)

[Mariana Suciu]

Mă onorează prezenţa d-voastră, d-na Mihaela Roxana Boboc. Aprecierea, deasemenea.

[Mariana Suciu]

Vă mulţumesc pentru aprecieri şi sfaturi d-le da Coza.

Drag, Mariana.

[Mariana Suciu]

Mă bucur că aţi revenit  d-na Sofia. Îmi era dor de prezenţa şi sfaturile d-voastră. Va mulţumesc pentru popas. Drag, Mariana.

[Mihaela Roxana Boboc]

Mi-e toamnă și mie citindu-ți poezia. Frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

ruginiul inimii <> căldura inimii în economia mesajului poeziei, eu spun că se contrazic (stările).

doar eu mai alerg pe malul nopţii
unde primăvara stă îngenuncheată

Frumos,

da Coza

[Sofia Sincă]

Oglinda sufletului umbrit răspândeşte toamna. Bine scrisă poezia, deşi pe la mijlocul ei mi se pare că se bate pasul pe loc şi mai ales se povesteşte. Însă în ansamblu exprimă ceva, are mesaj şi există poezie.

Am citit cu plăcere!

Sofy