„Hristos a înviat!”

[Liliana Elena Muștiuc]

Rostesc în aste zile creştinii cu mândrie

şi pare drept sa fie aşa;

dar eu  mă-ntreb retoric, cu îngrijorare:

câţi dintre noi urmăm în aste vremuri grele,

calea pe care Hristos ne-a îndemnat?

s-abandonăm pofta de-navuţire,

dorindu-ne cu ardoare,

sufletul să-l facem mai bogat;

să spunem adevărul în orice împrejurare,

chiar dacă aceasta  ne-ar duce la legat

şi pacea s-o iubim cu adorare,

sămânţa ei sublimă s-o sădim în fiecare loc,

iubirea să ne fie scut de apărare,

moneda ei universală să înlesnească fiecare troc.

  

[Ion Lazăr da Coza]

1. Nu știu de ce ai pus titlul între ghilimele;
2. Ai aste în două locuri, câh:

3. iubirea să ne fie scut de apărare,  

   moneda ei universală să înlesnească fiecare troc.   Aici ai o suavă și anemică scânteie de poezie. Mesajul e atât de bătătorit, de zici că-i Autostrada Soarelui. Defrișează și tu o potecă pe un munte maiestos...

da Coza

[Sofia Sincă]

O zicere mult comună, o dezbatere epică... Liricul este departe de ea. Temă există, chiar dacă mult uzitată. Chiar şi pentru epic compoziţia este foarte simplistă.

vremurigrele, ţnlesnească

Semn de trecere, Sofy.