Dor de tine

[Vasile Ionac]

Se curbează instinctele a dor 
și stelele a răsărit; 
vino cu trenul care n-a sosit 
în gara freamătului călător. 

pe peronul singur cu un cuc 
mai trec amintiri curioase. 
nu-i așa că noi am îmbătrânit 
în cântece cândva melodioase 
iar acum, pe lamă de cuțit, 
ne-nchidem în tăcere ca în case? 
dac-ar fi, n-am încotro s-apuc… 

tot mai sper că nu e totul dus, 
că au rămas cărările sub iarbă, 
că cerul își menține susu-n sus 
iar iernile, chiar dacă poartă barbă, 
pe sub cuvinte, când nu sunt de spus, 
despre iubirea noastră mai întreabă. 

te-oi curta cum nu te-am mai curtat 
într-un miez de înflorire pură; 
te-oi săruta înrourat pe gură 
și-atunci vei ști de ce nu te-am uitat 
și de ce e dragostea-i arsură, 
chiar de bruma umblă pe-nserat 
și caută a vârstelor măsură. 

[Ion Lazăr da Coza]

Refuzul că bruma ar fi măsura vârstelor.

Discurs poetic convingător.

da Coza

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

și de ce e dragostea[-i] arsură

Citit cu mare drag,

[Sofia Sincă]

Cântând iubirea și dorul în vers semiliber. Greu te desprinzi, uneori de rimă.

Gând tumultos, elegie cuprinsă de visuri uitate, de tuneluri ale neîmplinirilor, versuri vibrânde în trenul timpului.

pe peronul - este cacofonie.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy

[Angi Cristea]

,,Dragostea nu moare ''

Maitreyi Devi