Cât valurile răbufnesc în stâncă...

[Valeria Merca]

sonet

Cât valurile răbufnesc  în stâncă

E semn că primenirea-i pe aproape,

Copii din flori se vor mai naște încă,

Pe moși găsi-va cine să-i îngroape.

 

A curs potop de lacrimi pe  morminte...

Sărmanul a  mâncat pe săturate;

Întorși cu fața de la cele sfinte,

Ne-mpotmolim răpuși de voluptate.

 

La ce folos mai scormonim prundișuri?

Luntrașul a pierit demult în ceață;

Rămânem absorbiți de  mărunțișuri,

Revendicând  o nouă dimineață.

 

Când frunza mai cerșește strop de verde

În zbor prelung, cocorul urma-și pierde.

 

[Chris]

ce frumos, ultimele 2 versuri sunt superbe

[Valeria Merca]

Încântată și onorată de popas,  dle, Viorel Grădinariu.

Vă mulțumesc mult

[Valeria Merca]

Vă mulțumesc mult pentru semnul de apreciere lăsat, dle, Vasile Burdușa.

Prețuire,

[Valeria Merca]

Mulțumesc, Darie Giurgiu!:) Încântată și onorată sunt!:)

[Valeria Merca]

Mă bucură prezența și aprecierea venită din partea ta, Adina! Îți mulțumesc.

drag și prețuire

[Valeria Merca]

Admirația este reciprocă, Gina! Lucian Blaga spune: Eşti tânăr încă atâta timp cât admiri şi în măsura în care admiri. Îți mulțumesc mult.

[Adina Speranta]

Felicitări, Valeria!

Iată un sonet reușit ca mesaj, formă, muzicalitate și mai ales fond, regula de fond care în general, este ignorată. 

Îmbrățișări, cu drag! 

[gina zaharia]

Citit și recitit! Admirație!

[Valeria Merca]

Bucuroasă de vibrație și prezența pe pagina mea, dragă Mihaela (Chitic)!

Mulțumesc mult.

[Valeria Merca]

Și eu îți mulțumesc, Denisa!

Prețuire și drag,