Aud în mine

[ungureanu gheorghe]

O lună plină străjuie pe cer

Ca o minune-n toiu nopţii,

Când totu-i nevăzut şi efemer,

Pe umerii stingheri ai sorţii.

Încătuşat cu sufletul în mine 

Prin gratii privirea-mi strecor ,

O stea tăcută ce-mi aparţine 

Adulmecă tăcerea tuturor.

Spre înălţime gândului dau zbor ,

Îmbrăţişez seninul străveziu

Şi schimb uşor al viselor decor

În răsărit arpins, portocaliu.

Aud în mine rugă şi suspin

E noapte-n jur cu lună plină

De zborul unui fluture mă ţin

Să nu pătey corola de lumină.

[bolache alexandru]

Arpins... Probabil o eroare de transcriere. Aprins... Așteptăm să revii.

[Sofia Sincă]

S-a spus tot ce era de spus, mai jos.

Desigur, calitatea poeziei contează foarte mult, din toate punctele de vedere.

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

Atenţie la tastare.

Da, textul exprimă o stare de moment, dar este insuficient cizelat din punct de vedere prozodic.

[TACITUL]

1. Un text prost redactat: toiu (corect: toiul), -mi strecor , (corect: -mi strecor,), Să nu pătey (corect: să nu pătez), dau zbor , (corect: dau zbor,), arpins (corect: aprins).  Nu se lasă spaţiu între cuvânt şi semnul care-l precedă!

 Am senzaţia că textele astea sunt redactate şi postate de altcineva, nu de autor!

2. Primele cinci versuri sunt în ritm iambic, al VI- lea (/Prin gratii privirea-mi strecor ,/), în ritm amfibrah, cade ca un pietroi peste cel iambic. 

3. Ruperi de ritm: ce-mi, dau;

4. Rime destul de puerile (cer / efemer; zbor / decor; etc.), câteva rime asonante (nopţii / sorţii; strecor / tuturor). În condiţiile în care există doar două rime compuse (mine / aparţine; plină / lumină).

5. Măsura e inconstantă pe parcurs: I: 10-9-10-9; II: 11-8-10-10; III: 10-10-10-10; IV: 10-9-10-11;

6. Sunt probleme şi cu cezura versului, desigur!

7. Incorect: O lună plină străjuie… (corect: străjuieşte);

8. Versuri fără noimă: /Când totu-i nevăzut şi efemer / Pe umerii stingheri ai sorţii.//Spre înălţimea gândului dau zbor /;

9. Puzderia de genitive în rime duc textul în derizoriu, îl fac pueril: toiul nopţii, umerii (…) sorţii, seninul străveziu, răsărit (…) portocaliu, lună plină, corola de lumină;

 

O poezie se scrie cu inteligenţa sufletului, dar şi cu prozodie pusă la punct, altfel ne pierdem timpul...