Neputinţă

[ungureanu gheorghe]

Nu-ţi pot spune ce simt, ce mă doare,

Uneori îmi vorbesc dintr-o vârstă trecută

Sunt închisul care-ncearcă să zboare

Spre-o imaginară albastră redută.

Preţuiesc gestul făcut la-ntâmplare

Plămădind riguros anotimpuri târzii

Şi trăiesc împletind aceeşi uitare

Între gratii cu zăvoare-argintii.

Printre riduri caut ploile toate,

Caut treptele vieţii urcate-mpreună

Şi mă-ntreb dacă sufletul poate

Printre gratii câte are să-ţi spună.

[Sofia Sincă]

Romantic şi elegiac curg  versurile  poeziei, aşa cum a dictat gândul, ca nişte picuri de neputință. Și se-aştern pe sufletul cititorului împărtășind trăirile poetului.

Am citit cu mult drag,

Sofy