Ana (5). Fire de pelin

[gina zaharia]

Ai crezut că singurătatea are flori tropicale
și te va dezmierda precum luna flămândă pe o plajă exotică,
dar zilele aveau buzunare sparte, iar bucuriile mărunte se pierdeau repede,
ceasul din turnul catedralelor bătea tot mai des, 
în zadar fugea dorul precum căprioarele prin tufișuri,
îi făceai semn să se întoarcă și îl întrebai ce mai știe despre tine.

Te prefăceai că nu-ți pasă și ai fugit până în pragul serii, 
ai adormit într-o carte cu greieri să-ți limpezească inima, dar n-a fost de ajuns, 
îmi plăcea cum te frământai, Ana, zâmbetul tău venea din cochilii de scoici
învățate să aștepte,
toate promisiunile tale s-au zdrobit de stânci și au luat-o la vale, 
acolo era casa ta.

Ai aprins felinare pe pereții de ceară ai gândurilor, 
pâlpâie a dragoste veche, pierdută în hornul depărtărilor, 
te-ai apropiat cu sfială, fereastra era deschisă, ușa la fel, 
pe masă – două pahare cu vin, un trandafir și scrisoarea de peste ocean.

Îți amintești, Ana?
ai scris-o cu Amazonul în ochi,
ai lăsat să se creadă că lumea ta e o bijuterie scumpă,
toți te-au crezut, eu adunam firele de pelin dintre amintiri,
acum lasă-mă să-ți povestesc despre tine.

[Valeria Merca]

Deși tristă, de data aceasta, din ce în ce mai spectaculoasă Ana aceasta, a noastră! Din moment ce aflăm atâtea despre ea, o simțim în preajmă.

Cu drag și admirație!

[Ion Lazăr da Coza]

pe masă [-] – două pahare cu vin, un trandafir[,] și scrisoarea de peste ocean.

Zgomotul ghilotinei tristeții te urmărește încă din primul vers...

da Coza

[Nikol MerBreM]

Îmi place "zâmbetul din cochilii de scoici" :)!

[Gabriel Cristea]

Versuri care creează imagini... și o Ană care se zidește iluzoriu. Sensibilitate !

[Tudor Cicu]

„...Ai aprins felinare pe pereții de ceară ai gândurilor, 
pâlpâie a dragoste veche, pierdută în hornul depărtărilor, 
te-ai apropiat cu sfială, fereastra era deschisă, ușa la fel, 
pe masă - două pahare cu vin, un trandafir, și scrisoarea de peste ocean.
Îți amintești, Ana?
ai scris-o cu Amazonul în ochi...”/M-a convins Ana ta. Am în gând un copac. Îl tai, fac din el o luntre și trec Amazonul. Nu de alta, dar sunt curios cum e să dormi într-o carte cu greieri. Nu-mi spune tu, Gina, las-o pe ea să ne spună... în continuare, într-un alt poem.

[Sofia Sincă]

Ana, de această dată într-un registru melancolic, apăsător, amar ca pelinul. O filosofie lirică. Poetul poate face din orice un poem, temele sunt transformate în metafore vibrante, ce oferă cititorului o muzică suavă a inimilor.

Admirație!

Sofi

[Mihaela Suciu]

Ce frumos surprinzi singurătatea, tristețea... Câtă gingășie pentru Ana!