O frunză n-a mai vrut să cadă
Pe-un ruginiu covor din stradă.
Un timp a zăbovit, să şadă
Pe-un ram, mult şi-a dorit să vadă
Cu ochii plânşi, prima zăpadă.
Dorinţa-i, iată, s-a-mplinit.
Pe albul pur i-a fost menit...
Să cadă.
10 octombrie 2019
Adaugă un comentariu
frumos!
Candid.
Drag,
Nikol
Domnule Suchoverschi, într-adevăr comentariul meu era cam ambiguu, am revenit asupra lui. Poezia d-stră mi-a plăcut. :)
Doamnei Valeria Merca îi mulţumesc de sugestie. Doamnă Vasilisia Lazăr da Coza, nu înţeleg la ce vă referiţi, la versurile menţionate de dumneavoastră (nu sunt scrise de mine) sau ce anume v-a plăcut? Par a fi versuri bacoviene. V-au plăcut ele sau textul meu?
Poezia aceasta care mi-a plăcut foarte mult mi-a amintit de o mai veche poezie a mea din care voi cita o strofă:
Arpegii de toamnă târzie
O frunză, în noapte, suspină
Din lacrimi se scurge rugină
Și plumb, și regret, și ftizie.
Felicitări!
Simplitatea rimelor, a versificării și a mesajului aduc un magnetism candid
da Coza
Ideea de la care s-a pornit îmi place. Eu nu mă împac cu formularea: ea și-a menit, având în vedere semnificația verbului tranzitiv „a meni”- a hotărî de mai înainte; a decide, a dispune; a destina, a sorti. De ce să nu spunem „ Pe albul pur i-a fost menit”?
Am citit cu plăcere.
Numai că predicatul este "să cadă"
Vă mulţumesc mult doamna Sofi!
O poezie expresivă, chiar dacă e mică. Putea fi și mai mare. Dar, poate altădată.
Însă eu aș modifica al doilea vers, din cauza ritmului: Pe-un ruginiu covor din stradă. Chiar dacă se repetă în al patrulea vers, pe-un. Îl lăsăm așa, ca figură de stil.
În rest, bine. Am citit cu plăcere,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE