Locuiesc în mintea mea printre gânduri. De fapt mă identific cu ele, strămutându-mă dezordonat în timp şi spaţiu la nesfârşit. Vorace, mă înşfacă rând pe rând, mă ard intens sau mocnit până când, deşi nu doresc, sunt furat de următorul, devorator şi el. Adeseori sar dintr-unul în altul, din loc în loc, la distanţe năucitoare. Am încercat cândva să mă statornicesc într-unul, bine ales, să-i dau forţa de a respinge asediul celorlalte, însă prima clipă de neatenţie m-a zvârlit înapoi în haos. Aşadar, continui să colind, fără scop, fără logică, fără discernământ, în trecut, prezent ori viitor. Uneori mă trezesc în viaţa unui străin şi nici nu ştiu cum am ajuns acolo. Alteori strălucesc cât o replică dintr-o carte sau film, memorată cine ştie când. Mai sunt şi istovitoarele flashuri. Imagini ce-şi predau ştafeta - pe mine - într-o cursă spre nicăieri. Astfel, fără voia mea, fac salturi fie largi fie scurte, zigzaguri în spaţii cunoscute ori necunoscute, în vremuri trăite ori doar visate, în roluri jucate ori numai imaginate. Am abandonat intenţia de a mă împotrivi dat fiind încercările mele din trecut, toate eşuate. Mă las metamorfozat cu o viteză uluitoare. Tot mai obosit de atâta instabilitate, ajuns la saturaţie şi stors de ultima picătură de energie, în cele din urmă plonjez într-un imens gol.

        Un astfel de abis mă absoarbe şi acum. Vârtej ameţitor de nimic. După ce zbuciumul meu, justificat sau nu, a ajuns la cote maxime, această cădere în niciunde îmi pare dulce balsam. Aşa că, mă abandonez alunecării prin întunericul aşternut după ce sclipirea gândurilor s-a stins. Înmărmurite şi speriate de slăbiciunea lor subită, acestea s-au refugiat undeva la marginea universului meu. Atâta vreme cât neantul mă îmbrăţişează ele nu mă pot prinde. Eliberat momentan, parcă mă prăbuşesc direct în centrul fiinţei mele, un spaţiu al păcii infinite, unde poposesc puţin. Apoi, odată cu o neaşteptată explozie de lumină sunt azvârlit în afara mea, dincolo de stratul de gânduri în mută aşteptare. Le văd acum de sus, halou în jurul meu, gata să atace ca o haită de lupi flămânzi, intimidaţi doar pentru scurt timp. În centrul lor sunt eu, Eugen Popescu, şi-mi par străin. Actor într-o piesă scrisă de cine ştie cine, urmărind scenariul de altfel prost, fără nicio abatere. Aş putea înnobila rolul, dar n-o fac. Mi-e frică de schimbare.

        De unde mă aflu observ ambianţa. Liniştea adâncă, aburii căldurii de august, perdeaua nopţii subţiată de razele lunii strecurate pe ferestrele mari, larg deschise, în dormitorul scenă. Decorul abia se distinge. Patul de mijloc cu noptierele de-o parte şi de alta, dulapul în faţa lui, câteva haine aruncate pe un taburet. Toate binecunoscute şi totuşi de mult nevăzute. Probabil de când au fost cumpărate. Intrate în raza obişnuinţei, au devenit imediat invizibile.

        Pe pat, eu-actorul, întins lângă soţia mea deja scufundată în vis, încerc să adorm. Faţa întunecată, maxilarele încleştate, o cută adâncă între sprâncene şi privirea aţintită în tavan. Ostenit după luni de stres şi frământare în căutarea unei soluţii, nu mai sunt în stare decât să fixez un punct imaginar din plafon.

        Studiez actorul cu o oarecare curiozitate şi uimire. Nu seamănă nici pe departe cu ceea ce-mi închipuiam eu că ar trebui să fie. După un timp, îl văd întorcându-se cu o încetineală aproape nefirească, pe o parte, cu faţa la soţia sa. Aşteaptă parcă vorbele ei, întotdeauna mângâiere şi alinare pentru sufletul lui. Tânjeşte să-i audă glasul cald, dar nu se îndură s-o trezească. Resemnat, îi admiră chipul relaxat şi ascultându-i respiraţia liniştită, şopteşte: „Aş fi vrut să-ţi ofer mai mult!” O şoaptă, un gând. Primul reintrat în cetatea tăcerii ca un cal troian, ascunzând în el inamicul gata să zăpăcească actorul şi aşa sleit.

        Iureşul se porneşte din nou. Succesiv, personaje şi situaţii prind viaţă sub lumina gândului ataşat. Şedinţe turbate, cu urlete, injurii şi ameniţări din care eu-actorul nu pricep nici o iotă. Un confrate cu profil de cămătar, ajuns la conducere. Şeful meu. Umilinţă pentru care nu m-am pregătit pe băncile celor două facultăţi terminate. Colegi gata să facă orice compromis, alintându-se pe lângă acesta. Telefoane şi mailuri nenumărate, la orice oră din zi, de la clica aservită şi protejată de el, revendicând rapoarte şi situaţii concomitent. Targhete stabilite pe principiul „C-aşa vrea muşchiul meu!” într-o creştere ce frizează nebunia şi replica: „Prietenaş, dacă nu faci, pleci!” la orice încercare de contestare. Eu-actorul sunt tot mai dezorientat. Nu pot cu ei, dar nici fără ei. Trăiesc între două extreme. Armonia căminului şi calvarul serviciului din ce în ce mai apăsător. Sunt recunoscător soţiei. Ce fericire radia când i-am spus că am făcut rezervările pentru concediul mult râvnit, pentru ca apoi să-şi ascundă tristeţea în spatele unui zâmbet blând când visul s-a năruit. Nu mi-au fost plătite comisioanele trei luni la rând. Nu mai avem bani. Dincolo de acest surâs trist, văd chipul şefului, buhăit de băutură, vânându-mi subordonatele, cu greu protejate de mine la ultima petrecere a firmei, obligatorie prin definiţie.

        Mişcarea browniană se accelererază dincolo de limita suportabilă. Imaginile se succed cu iuţeală aprinse de volbura gândurilor tot mai greu de stăpânit, şi cumva, neînţeles, sunt traduse în cuvinte aşternute pe hârtie de o mână nevăzută. Pagini, multe pagini dintr-un scenariu cu autor anonim. Soţia, durere, şeful, mânie, iarăşi soţia, candoare, concediu, lipsuri, targhet, nebunie, viitor, frică, demisie, neputinţă, familie, lipsuri, nesiguranţă, cădere în gol, oboseală... Linişte din nou.

        Întins pe pat lângă soţia deja scufundată în vis, actorulul încearcă să adoarmă. De jur împrejur, împrăştiate în dezordine, file din povestea vieţii lui, închisoare a gândurilor reduse la tăcere vremelnic.

        Îi simt frământarea de la distanţa unde mă aflu. Aş vrea să-l ajut şi totuşi, mă bucur că nu-mi cere s-o fac. Priveşte spre mine, dar nu vede decât punctul imaginar din plafon ceea ce mă eliberează cumva de o obligaţie nelămurită. Mă mulţumesc să-l compătimesc. Pe neaşteptate însă, privirile noastre se întâlnesc. Mă examinează secunde care-mi par, n-am idee de ce, foarte lungi. Brusc se ridică din pat, adună foile, le aranjează, caută una anume, o aşează peste restul, şi cu ele în mână vine spre mine. Când este suficient de aproape, îmi strigă pe nepusă masă:

        - M-am săturat de rolul acesta! Vreau altul!

        - Şii, de ce strigi la mine? nu înţeleg eu ce vrea.

        - Pentru că numai tu poţi...

        - Ha, ha, ha! îl întrerup, fiind de-a dreptul amuzat de ideea lui năstruşnică.

        Contrar aşteptărilor mele – speram să-mi spună că a glumit - clocotind de furie, îmi trânteşte maldărul de coli în braţe.

        - Citeşte!... explodează, apoi observându-mi nedumerirea, precizează: Doar prima pagină! Restul nici nu merită, n-am văzut scenariu mai prost!

        Un sentiment straniu, nedefinit, îmi şterge râsul de pe faţă. Cu greu, mă sustrag magnetismului ochilor lui şi docil parcurg rândurile scrise pe acea foaie. Mai întâi un titlu, nimic special, apoi, imediat sub el citesc înmărmurit: Autor: Eugen Popescu. 

Vizualizări: 241

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Strigatul furios si razvratit  al actorului figurant intr-o existenta capcana este cel al sperantei .O cale de a gasi drumul prin haos a fost gasita !

Deşi pare greu de crezut, drumul este în puterea noastră. :) Mă bucur de popasul tău şi de semnul lăsat. Mulţumesc!

Cu drag,


Elisa Branea a spus :

Strigatul furios si razvratit  al actorului figurant intr-o existenta capcana este cel al sperantei .O cale de a gasi drumul prin haos a fost gasita !

Am citit cu admirație Felicitări!  Un text psihologic foarte bine ancorat în realitatea zilelor noastre  Zbaterea intelectualului între demnitatea umană si compromisul cerut de o societate decăzută. 

Manuela, mă bucur că ai citit, că ţi-a plăcut şi că mi-ai lăsat un semn. Mulţumesc frumos! :)

Drag,

Manuela Marin Ursaru a spus :

Am citit cu admirație Felicitări!  Un text psihologic foarte bine ancorat în realitatea zilelor noastre  Zbaterea intelectualului între demnitatea umană si compromisul cerut de o societate decăzută. 

zig-zaguri > zigzaguri

O proză reușită. Grafic? Dialogurile încep ca și paragrafele - mai în interior. Liniile de dialog sunt alcătuite din cratima mare. O ai, văd: mele – speram

da Coza

Mulțumesc, Ion! Am corectat zigzagurile, alinierea dialogului, dar cu linia am de furcă. O s-o găsesc eu până la urmă. :)

Cu drag și prețuire,

Ion Lazăr da Coza a spus :

zig-zaguri > zigzaguri

O proză reușită. Grafic? Dialogurile încep ca și paragrafele - mai în interior. Liniile de dialog sunt alcătuite din cratima mare. O ai, văd: mele – speram

da Coza

In mintea noastra locuim, traim, experimentam, intelegem si parcurgem viata, asa cum o vedem! De scenariul creat nu ne place, il schimbam sau ajustam. Minunat si captivant ai surprins, Corina, nelinistile si framantarile launtrice prin care trece personajul, actor si scenarist, deopotriva! 

Cu admiratie si bucuria lecturii,

Irina

Irina, ai surprins exact esența textului! Mă bucur că ai trecut pe aici și mulțumesc pentru semn. :)

Cu drag,

Irina Lucia Mihalca a spus :

In mintea noastra locuim, traim, experimentam, intelegem si parcurgem viata, asa cum o vedem! De scenariul creat nu ne place, il schimbam sau ajustam. Minunat si captivant ai surprins, Corina, nelinistile si framantarile launtrice prin care trece personajul, actor si scenarist, deopotriva! 

Cu admiratie si bucuria lecturii,

Irina

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Activitatea Recentă

Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Uitare a utilizatorului Lidia Pervu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Gogyohka- CZ a lui Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gogyohka- CZ a utilizatorului Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Amor liric a lui Gabriel Cristea
cu 1 oră în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Amor liric a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 1 oră în urmă
Postări de log efectuate de Gabriel Cristea
cu 3 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Noapte fantastică a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 3 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Noapte fantastică a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 3 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Noapte fantastică a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 3 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Noapte fantastică a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 3 ore în urmă
Ciliban Daniel a postat o discuţie
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de ELENA AGIU-NEACSU
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Puntea suspinelor a lui Mirela Ciupercă
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Noapte fantastică a lui Gabriel Cristea
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Melancolia risipirii a lui Suchoverschi Gheorghe
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Noapte fantastică a lui Gabriel Cristea
cu 18 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Noapte fantastică a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 18 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Din dală-n dală a utilizatorului Cristian Je
cu 18 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Viața ca un puf de păpădie a utilizatorului Lidia Pervu
cu 18 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Amor liric a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 20 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor