– Ești un bărbat ciudat, nu bei nici măcar cât mine, iar eu sunt deja amețită, nu fumezi mult, n-ai vrut să faci amor și nu știu de ce, și mă simt jignită!? Sunt urâtă acum când sunt cam amețită? întrebă ea foindu-se în fotoliu și căutând probabil o poziție cât mai atrăgătoare.
       Trecuseră ceva minute în care ea mimase destul de bine arta amorului. Adam o privise la început mai mult din curiozitate – cum poate o femeie să mimeze că face amor îmbrăcată?, se tot întreba - apoi pentru el devenise ceva banal, chiar plictisitor și pentru a-și stăpâni râsul, aprinsese o țigară. Era o mimă bună, se simțea și se vedea experiența, de fapt făcea partea din „ritualul” ei de a câștiga bani, nu? De câteva ori gândul îi fugise la Mira, la noaptea aceea de pomină de la cabană, dar se întâmpla ceva ciudat, nu reușea să-i facă o imagine clară a feței în memorie, mai clar și mai repede se contura chipul Angelei.
       –Nici nu mai lăsat să mă dezbrac, zise Clementina lingându-și provocator cu vârful limbii, buzele umede de șampanie.
       – Nici nu ți-am cerut asta, zise Adam repede, trezit din reverie.
       – Exact, de fapt nici nu... ce aiurită sunt, dar ca să fiu sinceră, goală, scuze, nudă, poate aș fi devenit mai atractivă pentru tine, repet, ești... ești un bărbat ciudat, și culmea, nici nu ești curios. Chiar dacă nu se vede prin textile, să știi că am un corp frumos. Mă laud, nu? Șampania poate vorbi?
       – Uneori.
       – Mda!? Nu e bine, mereu vorbește asta... Spune-mi, ce fel de femeie te excită, una slabă sau una ca în picturile lui Picasso? Deduc că nu sunt pe gustul tău, nu sunt excitantă, dar sunt excitată de... de inactivitatea ta, sau nu sunt sexi pentru apetitul tău? N-am... sex-appeal, nu-i așa? Știu, vei spune că unele femei sunt frumoase dezbrăcate iar altele sunt și mai frumoase îmbrăcate, bla, bla, bla... Eu, eu cum sunt pentru tine?
       – Stai liniștită, ești frumoasă și așa, dar eu, pur și simplu, am nimerit aici din... din pură întâmplare, apoi nu mă simt pregătit să...
       – Pă naiba, din pură întâmplare, auzi la el!? Vrei să te și cred? Și spui că nu ești pregătit, păi voi bărbații sunteți mereu pregătiți de atac sau tu ești o excepție și îți trebuie zile de pregătire? Nu ai viagra la tine sau ce-ți lipsește? „Durex”, cu arome de tot felul, am eu, dacă vrei să te... Toții bărbații, indiferent că sunt sau nu, căsătoriți, își doresc o viață sexuală cât mai plină, full, și cât mai multe aventuri, dar nu înțeleg de ce, mai ales cei căsătoriți, o caută în altă parte! De ce vin la noi când acasă au o soție care îi așteaptă?
       – Nu știu... de fapt bănuiesc ceva, ceva, dar vreau să aud de la tine, cred că ai deja pregătit un răspuns... tu privești altfel viața.
       – Nu am niciun răspuns pregătit, eu sunt foarte spontană și directă, ce gândesc aia spun, filtrul meu s-a defectat de mult. Nu o privesc deloc altfel, o privesc foarte real, oblu, crud de. Nu o îmbrac într-un ambalaj poleit, expun totul simplu, dur, natur dacă vrei, fără artificii sforăitoare... fără silici, scuze, ăăă, sclipici și polei. Știi de unde vine numele Clementina? Ce semnificație are? 
       – Clemență!? zise Adam ridicând din umeri.
       – Și de la, poate. Și ridicând degetul arătător spre el, foarte însuflețită continuă: Numele meu vine din latinescul Clementius și a fost purtat de vreo zece papi, poate mai mulți că nu-mi amintesc acum exact, știi ce zic domnule Adam?, și înseamnă om bun, milostiv și blând, care sare în ajutorul semenilor său, așa să știi! Acum te întrebi, aici în mintea ta, zise ea punând degetul pe fruntea ei, și Adam zâmbi... da, da, nu zâmbi că știu că te întrebi: „ce naiba cauți tu aici?” și eu răspund, caut să înțeleg viața, am fost prințesă, acum vreau să fiu și cerșetoare, înțelegi paralela că ești „smart”, am simțit eu... dar să revin, că n-am uitat ce te-am întrebat și reformulez, nu, repet, sau mă rog, te întreb iar: de ce dracu vin bărbații la noi, știi?
       – Poate pentru că știți să mimați perfect arta... sumatra, nu?
       – Da, m-ai prins și acum mă ataci, mă înțepi, nu? dar lasă-mă, că mor dacă nu mă, să-ți explic eu de ce vin bărbații la noi...
       – Tu îi întrebi pe toți, de ce?
       – Nuuu, răspunse ea prelung, țuguindu-și buzele, că mai toți m-ar lua la palme, doar pe vorbăreți îi, pe cei mucaliți, și iarăși degetul ei arătător se îndreptă amenințător spre el, nu-i întreb nimic. Așadar, de ce vin bărbații la noi? Păi îți spun eu crudul și realul adevăr și o să vezi că am dreptate. Cu mine sau cu noi, ca să generalizez problema, el, bărbatul care vine aici se descătușează, se eliberează de... de angoase, de frustrări, se dezlănțuie, este dacă îmi dai voie, cel real, animalul, primitivul din el se manifestă în toată splendoarea cuvântului, instinctul animalic este lăsat liber ca un armăsar sălbatic, și pune în practică toate fanteziile lui sexuale sau, și mai dureros, ce a văzut în filmele porno, dar uită că cei din filme sunt actori și au mult antrenament în a mima plăcerea, cu artă și mai „real” decât noi, iar ei pentru o scenă de cinci minute, trag duble peste duble, toată ziua, iar cu soția lui nu face ce face cu noi, și asta de rușine, zi că n-am dreptate? Iar nevasta lui, dacă are amant, face și ea la fel, pentru că îi este rușine să facă cu soțul ce face cu amantul. Știi că unele familii, - pe lângă lipsa de comunicare, flagel grav care ia amploare tot mai mult în era asta a telefoanelor mobile - chiar din acest motiv divorțează? Însă în lumea bună, din cauza averilor acumulate, chiar din generație în generație, nu se divorțează decât foarte, foarte rar, cuplul se separă, dar locuiesc în aceiași casă doar de ochii lumi și să scape de presa incomodă, fiecare cu dormitorul lui și viața lui amoroasă. Acum, spune-mi, cine este mai vinovat, eu, că mimez mereu orgasmul și îi ofer iluzia fericirii prin sex plătit sau el, care își înșală consoarta, hai spune, sunt curioasă să aud și părerea ta.
       ‒ Nu pot să răspund chestionarului tău, nu sunt încă căsătorit.
       ‒ Da, logic, acum nu înșeli pe nimeni că nu ești... dar dacă ai fi, zi sincer, ai mai veni aici?
       – Cred că nu...
       – Aha, crezi însă nu ești sigur... răspuns de ăsta... cumva, ești politician?
       – Nu.
       – Mă bucur că nu ești, dar sunt dezolată că nu-mi spui opinia ta. Și știi de ce? Treceam în jurnal părerea ta. Pentru că da, nu te mira domnule Adam, sunt o prostituată „intelectă”, care ține un jurnal, „fă, ce prostituată intelectă ești tu” m-a alintat de curând un client. Ascultă-mă Adam, și te rog ține minte asta, chiar te implor s-o faci, tu ești singurul și vei rămâne unicul, care știi despre jurnalul meu și sper că nu-mi vei divulga secretul. Nu știu de ce, nu știu cum, și nu înțeleg ce se întâmplă cu mine, dar mi-ai câștigat încrederea și culmea culmilor, asta fără să vorbești prea mult și fără să-mi pui întrebări incomode. Sau poate că de asta, cine știe!? Tăcerea ta de aur, pur și simplu m-a cucerit. Tu știi să asculți, asta e, da, da... știi să... Chiar am avut un impuls, și încă îl mai am, mai potolit acum, dar totuși abia mi-l mai stăpânesc, să-ți sar în brațe și să te sărut, să-ți mușc buzele senzuale până simt gustul sângelui... și privindu-l șăgalnic, continuă: Am glumit, nu te întrista, te-aș săruta delicat, ți-aș atinge buzele cum atinge o aripă de fluture petala unei flori. Repet, nu știu, nu găsesc încă nici o explicație logică, dar m-ai determinat să-ți vorbesc deschis, și crede-mă, n-am făcut asta niciodată...
       – Șampania? o întrebă Adam râzând.
       – Nu, sigur nu... nu sunt încă beată, beată, duc, sunt obișnuită cu... este cu totul și cu totul altceva, o simbioză poate chiar o formulă chimică a comunicării, ne descoperită, ne inventată încă, cine știe!? și după ce izbucni în râs, spuse: Nici măcar nu ești un Făt-Frumos, dar ai ceva care... Dar, și ridică iarăși degetul arătător, te mai aștept cu drag și multă nerăbdare, la o partidă din asta amoroasă „vorbită”.
       – Are farmec?
       – Și vrajă, nu numai farmec, are ceva basm, ca o poveste fermecată, unicitatea faptei cred că m-a cucerit și vrăjit total. Nu-mi imaginam că voi ajunge vreodată să vorbesc așa deschis unui bărbat! În mod sigur am să mă gândesc toată viața la această conversație, deja m-a pus pe gânduri, sunt cam încâlcite acum, dar se vor limpezi ele... Nu-i așa că mai vii? Promiți?
       – Poate, nu promit nimic.
       – Mai bine că nu promiți, mi-ai fi creat speranțe efemere... acum să-ți explic cum stă treaba cu jurnalul...
       – Sau condicuță. Și un zâmbet abia perceptibil îi ridică colțurile buzelor.
       – Nu domnule, greșit, faci o mare concuzie, scuze, con-fuzie... Condicuța prostituatelor, continuă ea foarte tărăgănat, a fost în trecut și se ocupa cu altceva, și ridică iarăși, mai sus, mai vehement, degetul arătător, era... cum să-ți spun, o legitimație a prostituatelor profesioniste, sau un fel de carnețel în care se consemnau controalele medicale periodice, iar cele care erau depistate că au boli venerice sau alte boli, erau tratate în spital. Ei vezi tu marea diferență, în trecut aveau mare grijă de acele femei „de moravuri ușoare” cum erau alintate, azi însă noi, pe lângă faptul că suntem numite prostituate, suntem lăsate așa în plata Domnului, cum se spune, pe mâna peștilor, să răspândim tot felul de boli, mai ales SIDA. E bine așa? În jurnal eu scriu zilnic absolut totul și fiecare client are un număr. Pentru că da, în viitorul nu prea îndepărtat, toți o să ajungem pur și simplu niște numere, deja avem CNP, mai urmează cât de curând implantarea cip-ului... eu am început de pe acum o auto-pregătirea psihică... În dreptul tău, voi scrie un roman de dragoste... dragoste platonică... dragoste efemeră. Sublima artă „sumatra”, de a face dragoste cu un bărbat, fără a face sex, interesant nu? Se opri, de data aceasta bău doar câteva înghițituri de șampanie, și se strâmbă, apoi cuprinsă parcă de o apatie inexplicabilă, după atâta vervă, continuă: Fac totuși o excepție, nu scriu numele real al clienților...
       – Fii serioasă, crezi tu că toți bărbații se spovedesc la tine și-ți spun numele real? o întrebă Adam zâmbind ușor ironic.
       – Posibil că nu, dar eu mă amăgesc că-mi spun... Așadar, fiecare are un nume codat, ca spionii sau turnătorii la secu... Tu ești fericitul client cu numărul fix o sută, o să te numesc... ăăă, Mutadam! Ce spui, îți place? De fapt nici nu trebuia să-ți spun cum o să... m-a luat gura pe... o să-l schimb...
       – Chiar te rog să-l. Nu-mi place, n-are pic de anagramare, e prea simplu și ușor de descifrat.
       – Prin urmare, chiar te numești Adam, zise privindu-l cu ochii mijiți, aha, bun... deci voi scrie: clientul, puncte, puncte, văd eu cum o să te codific, frumușel în taciturnitatea lui, puțin simpatic, dar mult atipic și ciudat care plătește și nu vrea să facă amor, - Doamne, de câte ori am repetat fraza asta, a devenit o obsesie pentru mine, se văicări ea ridicând privirea spre tavan - cel mai delicat client, cu numărul o sută de când prestez aici, și, așa cum am spus eu și dedus și tu, nu sunt de multă vreme, m-a impresionat teribil sau, și sper să nu greșesc, cum zice un vers dintr-un cântec, „mi-ai întors metafizicul pe dos”...
       Adam nu se mai obosi să o urmărească, devenise incoerentă și sărea de la una la alta, discret își privi ceasul și căscă.
       – Te-am plictisit?
       – Nu, minți el, cred că oboseala își...
       – Lasă, bea un pahar și-ți revii, mai am multe să-ți spun, spuse ea întrerupându-l.
       – Nu vrei să-mi povestești altă...
       – Nu, acum am eu chef și basta, aproape că țipă ea.
       – Mă pedepsești cumva?
       – Te... doar un pic. Ascultă că acum urmează realitatea, astăzi eu am avut randament sub așteptări, fac o paranteză ca să te simți flatat: știi, tu ești singurul client pe ziua de azi, ha, ha, ha, vezi, m-am păstrat pentru tine, închid paranteza că nu te mișcă... Of Doamne, oftă adânc Clementina, după ce pleci tu, începe războiul... o să mă apostrofeze, o să mă certe și insulta, Lola, de-o să-mi zboare fulgii, dar ea nu pricepe că este mare lipsă de bărbați și de lovele sau cum zice marele boss mason de la bancă, lipsă de lichidități pe piață, iar pe tichete de masă nu prestez, încă... Deocamdată nu prestez, dar e posibil ca viitorul și vremurile să mă oblige să, vom vedea. Logic, întotdeauna vremurile ne obligă să ne schimbăm, să ne pliem trendului, nu? Cine poate s-o facă, o face, cine nu, nu, îngenunchează, se sprijină pe coate și înconjoară biserica de trei ori, târâș, așteptând să pice din cer sau de pe turla biserici, ceva pomană... A, făcu ea însuflețită spontan, mi-am amintit de o întâmplare hazlie, apropos de tichetele de masă. Într-o zi plimbându-mă pe bulevard, bineînțeles, însoțită de garda mea de corp, un tip micuț rău de tot, cam cât un șifonier cu două uși, mi-a atras atenția un stativ publicitar din acela în formă de litera „A”, instalat strategic chiar în mijlocul trotuarului. Vrei nu vrei, te împiedicai de el, așa de bine era plasat. L-am citit de departe, dar m-am oprit bulversată în fața lui, deoarece nu-mi venea să cred ochilor ce citeam acolo sau neuronii din tărtăcuța mea nu se conectau să-mi limpezească mintea... Cu litere mari, scria: „VINDEM ȘI PĂPUȘI GONFLABILE PE TICHETE DE MASĂ”, iar lângă mine, la un moment dat, s-a oprit o bătrânică și după ce probabil citise, mă întreabă: „Auzi maică, nu te supăra, ce vinde acilișa pă tichete, că nu prea înțeleg, ce fel dă păpuși vinde, ce e aia, gon...?” încercase ea să silabisească cuvântul „gonflabile”, și nereușind, continuase, „că am și io câteva tichete dă la băiat și poate îmi ajunge să-i iau nepoatei, că are patru anișori, o păpușă d’asta, da’ era mai bine, maică, dacă dădea ulei, zacăr sau gaz, că dă astea am eu trebuință”. Nu mamaie, am încercat s-o lămuresc, nu vinde ulei sau zahăr, vinde păpuși gonflabile, care nu sunt pentru fetițe, nu se pot juca cu ele, îi spun eu mai răspicat, sunt păpuși pe care le umfli cu pompa, așa ca pe un balon și se fac mari, cam cât mine, și bărbații dorm cu ele în pat și fac prostii cu ele, înțelegi? Bătrâna, a făcut ochii mari când s-a lămurit ea bine, și-a făcut mare și clar semnul crucii, apoi s-a luminat deodată la față: „Aha, i-o coc eu, o să-i iau lu’ moșu’ meu o păpușă d-astea, să mă lase să dorm noaptea” și glonț a intrat în magazin.
       Adam o privi cu alți ochi acum, izbucnise în râs și fața i se schimbase total. Gropița mică din bărbie îi schimbase fizionomia, îi dădea un aspect atrăgător și ochii îi străluceau de bucurie. După ce mai sorbi din pahar și își aprinse o țigară, continuă:
       ‒ Să revin la jurnal, când am început să-l scriu, m-am gândit să ofer câte un premiu, ceva așa simbolic acolo, mai mult de consolare gândeam eu, clientului cu numărul cinzeci, cu numărul o sută, ș.a.m.d., din cinzeci în cinzeci, dar voi, m-ați făcut să mă răzgândesc. În consecință, nu-ți pot oferi fizic nimic, din simplu motiv că m-ați obișnuit să primesc eu de la voi câte ceva, și izbucnind în râs, continuă: De exemplu, unul mi-a dat o palmă și am văzut și eu pentru prima dată cum arată vestitele „stele verzi”, dar îți spun sincer că eu le-am văzut roșii... altul un șut undeva, motivând că așa se excită el, și, un mare VIP, niște lăței cu pui cu tot... În consecință, de oferit, acum eu ofer doar iluzii. Domnule Adam, continuă ea abordând o mină cât de cât serioasă, mă simt jicnită că m-ai refuzat, abia mă abțin să nu plâng... totuși îți acord un premiu special, doar pentru tine fac asta, mucalitule frumos, zise ridicându-se în picioare - am să dansez pentru tine goală. Așa că: „Dixi non iterare!”.
       Adam deschise gura să-i spună că se înșală, cel puțin în privința lui, dar tăcu, era inutil, fata începuse să se unduiască desfăcându-și și restul de nasturi din șirul lung al cămășii, iar fusta deja căzuse la picioarele ei. O privea, dar parcă simțea că privirea lui trece prin ea acum. Vraja, ce păcat, cu care îl cucerise la început, se destrămase. Dansa destul de frumos după ritmul muzicii care se auzea în surdină din camera vecină. Doar atât, dansa. Adam vedea un corp clădit armonios de mama natură care se unduia ca o mlădiță tânără de trestie. Paradoxal, nudul ei frumos, nu-i mai transmitea nimic erotic. Sau nu avea ochi s-o vadă, poate că subconștientul lui dorea s-o vadă pe Mira. Și ea îi dansase goală atunci la munte. Brusc se ridică și o prinse în brațe, iar fata crezând că o dorește își încolăci mâinile pe gâtul lui și vru să-l sărute, deși nu mai făcuse asta niciodată cu nici un client.
       ‒ Oprește-te! zise el printre dinți, și o strânse foarte tare încât ea icni de durere.

 

         Dixi non iterare (latină) = Am spus și nu repet

- va urma -

Vizualizări: 33

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Emile, ai luat o pauză şi-ai lăsat-o pe fătucă să turuie? 

Fragment prin care autorul dorește să contureze un personaj de moravuri ușoare, prin dialogul susținut de acesta. Însă, este foarte comun. Nimic extraordinar din tot ce spune, ce se practică la o casă de toleranță, nimic surprinzător. Sau este vina mea, că până la această vârstă am auzit de toate. Însă nici pentru cei tineri nu cred că va fi curiozitate, deoarece ei știu mult mai multe decât noi. Fata vorbește, vorbește mult, se destăinuie, dar simplist. Sau așa este scenariu și ne surprinzi mai târziu. Vom vedea.
arata amorului. - arta - typo. Și mai este undeva o eroare, mi-a șters-o computerul, la un clic și n-am mai căutat-o.
restul de năsturei - scoate te rog năstureii și pune nasturi... :))
Am citit cu interes și plăcere,
Sofi

Mihaela, mulțumesc pentru tot... și-mi cer mii de scuze ( ! )

Mihaela Suciu a spus :

Emile, ai luat o pauză şi-ai lăsat-o pe fătucă să turuie? 

Sofi, ce mai pot zice, ai dreptate, chiar mare însă despre tineri, că se vor plictisi citind asta, nu-mi este mare frică, nu prea sunt intersați de lectură...

Te rog, în loc de „năsturei”, pot să folosesc „babă și moș”? 
Mulțumesc mult pentru ajutor și sunt sigur că ai înțeles gluma.
Sofia Sincă a spus :

Fragment prin care autorul dorește să contureze un personaj de moravuri ușoare, prin dialogul susținut de acesta. Însă, este foarte comun. Nimic extraordinar din tot ce spune, ce se practică la o casă de toleranță, nimic surprinzător. Sau este vina mea, că până la această vârstă am auzit de toate. Însă nici pentru cei tineri nu cred că va fi curiozitate, deoarece ei știu mult mai multe decât noi. Fata vorbește, vorbește mult, se destăinuie, dar simplist. Sau așa este scenariu și ne surprinzi mai târziu. Vom vedea.
arata amorului. - arta - typo. Și mai este undeva o eroare, mi-a șters-o computerul, la un clic și n-am mai căutat-o.
restul de năsturei - scoate te rog năstureii și pune nasturi... :))
Am citit cu interes și plăcere,
Sofi

Da, merge... poți pune babă și moș :)))) dar să fie mai fistichii...

Emil Dumitru a spus :

Sofi, ce mai pot zice, ai dreptate, chiar mare însă despre tineri, că se vor plictisi citind asta, nu-mi este mare frică, nu prea sunt intersați de lectură...

Te rog, în loc de „năsturei”, pot să folosesc „babă și moș”? 
Mulțumesc mult pentru ajutor și sunt sigur că ai înțeles gluma.
Sofia Sincă a spus :

Fragment prin care autorul dorește să contureze un personaj de moravuri ușoare, prin dialogul susținut de acesta. Însă, este foarte comun. Nimic extraordinar din tot ce spune, ce se practică la o casă de toleranță, nimic surprinzător. Sau este vina mea, că până la această vârstă am auzit de toate. Însă nici pentru cei tineri nu cred că va fi curiozitate, deoarece ei știu mult mai multe decât noi. Fata vorbește, vorbește mult, se destăinuie, dar simplist. Sau așa este scenariu și ne surprinzi mai târziu. Vom vedea.
arata amorului. - arta - typo. Și mai este undeva o eroare, mi-a șters-o computerul, la un clic și n-am mai căutat-o.
restul de năsturei - scoate te rog năstureii și pune nasturi... :))
Am citit cu interes și plăcere,
Sofi

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

VALERIA MERCA 

SOFIA SINCĂ 

MIHAELA POPA

TUDOR CICU

VASILISIA LAZĂR 

Activitatea Recentă

Mick Lorem a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De-ai ști a utilizatorului Mick Lorem
cu 12 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Te știu a utilizatorului Mick Lorem
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Mi-e toamna vânt încolăcindu-și veșnicia... a lui gabriel cristea
cu 14 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mi-e toamna vânt încolăcindu-și veșnicia... a utilizatorului gabriel cristea
cu 14 ore în urmă
Mick Lorem a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Te știu a utilizatorului Mick Lorem
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Te știu a lui Mick Lorem
cu 14 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Te știu a utilizatorului Mick Lorem
cu 14 ore în urmă
Pictograma profiluluirodica constantinescu i-a dăruit un cadou utilizatorului Valeria Merca
cu 15 ore în urmă
Pictograma profiluluirodica constantinescu i-a dăruit un cadou utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
rodica constantinescu a postat o stare
"Mulțumesc tuturor cu sufletul, pentru urări!"
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Zborul Frânt a lui Darie Giurgiu
cu 15 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Zborul Frânt a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 15 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De-ai ști a utilizatorului Mick Lorem
cu 16 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Te știu a utilizatorului Mick Lorem
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Te știu a lui Mick Lorem
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Mick Lorem îi place postarea pe blog Socrate a căzut printre punctele de suspensie a lui Costel Zăgan
cu 18 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mick Lorem
cu 19 ore în urmă
Mick Lorem şi-a actualizat profilul
cu 20 ore în urmă
Mick Lorem a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Te știu a utilizatorului Mick Lorem
cu 20 ore în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 20 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor