Manifest

[sadoveanu mara]

            Tunelul meu nu are intrări, doar ieşiri!

-          Sărăntocule, cărămida nu este cămin. Cândva miroseai a lapte, acum duhneşti a mortar.

Tunelul meu are culoarea florilor de câmp.

-          Ignorantule! Ascunzi aurul în cutii întru fală!

Tunelul meu miroase a noroi.

-          Pe tine, leneşule, te pişcă furnica în iarbă şi- ţi bagi picioarele-n muşuroi!

 Cândva zeii s-au săturat de muncă. Acum dorm şi tunelul meu îi adăposteşte.

-          Tu, civilizatule, nu mai trăieşti în copaci! Dar nici pe lângă ei!

Tunelul meu e deschis. Ca o peşteră. Din gura lui a ieşit curcubeul. Tunelul meu are ecou.

- Ţie, micuţule, nu-ţi ajunge timpul să umbli cu cioara vopsită ori cu gura căscată.

Vremuri sau vreme, goluri neînsemnate ori hău, ploaie sau rouă, intrare sau ieşire, cine le ţine socoteala... În tunelul meu se vede clar infinitul.

-- Surdule, dai din mâini a ştiinţă, dar te preocupă număratul.

Câte linişti aici la mine! Ale mele, ale tuturor, ale nimănui.

- Plodule, te-ai lepădat de vise! Mai demult semănai cu un copil.

Tunelul meu este întunecat ca pământul. Îl confunzi cu un bulgăre de humă.

- Tu, ipocritule, te îmbraci în negru să nu  ți se vadă petele!

Tunelul meu nu se surpă. Nebun, rege, pion, regină, aceiaşi piesă îl susţine. Alb sau negru, şah ori mat, faţă sau revers, cine le mai deosebeşte?

- Doar tu, domnule, priveşti la soare prin sticlă!

Zeii încă nu s-au trezit. Degeaba ţi-ai pus clopoţei la chei. În van te porţi cu mănuşi albe. Zadarnic alergi pe patru roţi. Zeii dorm în continuare. Sau poate tu le-ai furat duhul... Cu mâţa-n sac ai dat din coate, cu lacrimi de crocodil ai cerşit îndurare, legat la ochi ai căutat lumina, dar cu obrazul străveziu aprinzi luminările.

-            Tunelul meu n-are margini. Mare sau mic, veac ori zi, înghesuit sau uriaş, clepsidră ori apă de ploaie, tunelul meu le cuprinde. Toate sunt totuna! Aşa că ridică vălul, descalţă-te, salută dimineţile, întinde mâinile în dar cât mai eşti de cealaltă parte a tunelului meu. Nu-mi căuta tu mie pricină pentru că Omule, lumina mea te orbeşte şi  atunci vei închide ochii pe vecie.

[Sofia Sincă]

Pamflet adresat idealurilor... Și, apoi, fiecare cu al său ideal. Ai folosit sensuri peiorative ale ideii de bază pentru a întări neputința și nesupunerea, uneori.

Bine ai revenit!

Sofy

[sadoveanu mara]

Sofia Sincă a spus :

Pamflet adresat idealurilor... Și, apoi, fiecare cu al său ideal. Ai folosit sensuri peiorative ale ideii de bază pentru a întări neputința și nesupunerea, uneori.

Bine ai revenit!

Sofy 

Va multumesc, doamna!