Bătrânii noştri, astăzi

[POLITICĂ și ISTORIE...]

Nu mai am braţe, alte s-adun atâtea lacrimi;

Părinţii, câţi mai sunt, se-ascund pe după uşi

N-au bani de acatiste, de rugă şi ce patimi

Îndură azi bunicii!...nişte biete păpuşi...

 

Doar paşii obosiţi în drum spre cimitire

Le mai alină foamea şi în durerea lor,

C-o lumânarea-aprinsă şi-o rugă din Psaltire

Nu suduie, nu-njură, ci doar scâncesc de dor...

 

Năpăstuiţi, cuminţi, uitaţi în vechi cotloane

Ca piese ruginite sub ploi, furtuni şi ger

Privesc neputincioşi, la mii de milioane

Ce se topesc în cluburi, iar ei o pâine cer...

 

Nu vor pomeni şi-aşteaptă în linişte să vină

În fiecare lună un drept care-i al lor;

În umbre şi-ntuneric privaţi de-a lor lumină

Strivită li-i mândria şi lipsurile dor...

 

Şi nu se plâng vreodată, şi vorba le e dulce

Şi dăruiesc din toate puţine câte sunt;

Bătrânii noştri, astăzi cu cea mai neagră cruce

Ce-au pomenit vreodată creştinii pe Pământ...

 

[Vasilisia Lazăr]

Dureros, cumplit de dureros! Şi toate le-ar suporta cu stoicism, dar nu şi umilinţa...

[Delia Stăniloiu]

Trist, dureros de trist dar ...un mare adevăr. Iar tu Violeta o ştii a spune aşa de frumos...