Duminică, 29 iunie 1995
... Acasă servim prânzul în aceeaşi tensiune ca şi vineri. Trimitem fetele sus, noi mai avem de discutat.
- Cum v-aţi distrat? este curioasă Simona.
- Ne-am simţit foarte bine. Ai mei s-au bucurat de prezenţa noastră. Le-am arătat fetelor camera mea de flăcău, au lipit postere în camera în care au stat, mama le-a scos la îngheţată. Fetele au o dorinţă, iar mama şi tata sunt de acord.
- Ce anume?
- Ca ele să stea acolo în vacanţă.
- Deja vrei să mi le iei? Mă întreabă surprinsă, dar prin privire îi trece rapid o sclipire de uşurare.
- Nu ţi le iau. Este dorinţa lor. Poţi să le iei oricând în oraş, la plimbare, să vorbeşti cu ele la telefon. Poţi să le iei acasă când hotărăşti, eşti mama lor.
- De acord, hai să încercăm. Oricum vor trebui să se obişnuiască acolo dacă tribunalul ţi le va încredinţa. Tu nu vei putea avea singur grijă de ele.
Nu-i spun că le va fi mai bine la părinţii mei decât cu ea. Vor fi mai supravegheate, iar de la părinţii mei au destule de învăţat. Nu vreau să înrăutăţesc lucrurile.
- Mulţumesc. Tu poţi să faci ce vrei în acest timp. Ne vom vedea doar dacă va fi cazul, dacă vom avea ceva de discutat sau se iveşte ceva neprevăzut. Te rog însă să ai grijă de casă. Şi voi verifica şi eu de câte ori vin dacă totul este în regulă pe aici. Acum fă te rog bagajul fetelor, le duc înainte de a pleca la Alexandria. Ai grijă să le pui tot ce le trebuie.
Le chemăm pe fete şi le spunem că vor sta la bunici în vacanţă. Anca şi Rodica îi sar de gât şi o sărută, fericite că le îndeplineşte dorinţa. Simona a rămas stană de piatră, cu lacrimi în ochi. Ştie că deja nu le mai are şi, deşi le-a cedat cu mare uşurinţă, le iubeşte! Este totuşi mama lor!
Flori- ora 15:00
Nu am scris nimic de câteva zile. Nu am putut. Am fost foarte amărâtă. Tanti mă vede, dar nu întreabă nimic. Nu mi-a trebuit nici mâncare. Azi am zăcut în pat, încercând să nu gândesc la cele întâmplate. Dar nu am putut.
Ieri am căutat să-mi ocup cumva timpul. Am fost la serviciu. Nu era rândul meu, dar îmi fac singură programul. Când am ajuns, Mia, asistenta care era de serviciu, lucra deja probele. Şi-a dat şi ea seama că ceva nu este în regulă, dar, discretă, m-a lăsat în apele mele. Mi-am făcut de lucru cu diverse documente, ca să mai treacă vremea.
M-a sunat Diana şi m-a invitat la ea la prânz. Cornel era de serviciu, iar copiii la bunici, aşa că am fost singure, am discutat în linişte. “ Cum merge cu Dragoş? M-a sunat Cornel şi mi-a spus că a plecat la Bucureşti. Nu a fost acasă de când a înaintat divorţul şi nici nu avea de gând să o facă”! “L-am cam forţat să se ducă”! I-am povestit faza cu teatrul, discuţia, cum am aflat despre situaţia lui. “Şi acum ce ai de gând să faci” ? “Deocamdată nu ştiu. Voi vedea după ce vine înapoi” . “Dacă vrei să te desparţi de el, nu te aştepta să fie uşor. Nu va accepta să spui „nu” pur şi simplu. Este făcut praf după tine! Vine zilnic la mine sau la Cornel şi ne întreabă câte ceva. Lucruri mărunte, se vede că vrea doar să vorbească despre tine. Nu l-am văzut niciodată aşa ambalat”!
Mi-a povestit despre Simona, aşa o cheamă pe soţia lui. Nu au văzut-o decât de două ori, la botezuri şi nu vorbesc cu ea decât la ocazii, când o sună ei să o felicite. Nu s-a interesat niciodată de finuţi.
Despre problemele lui familiale ştiu la modul general, ce le povesteşte Dragoş. Dar lui nu-i prea place să-şi scoată viaţa pe tarabă, iar ei respectă acest lucru. Când simte nevoia, spune el singur. “Dar şi el a umblat ba cu una, ba cu alta”. “Nu a avut legături stabile până acum. Doar şi-a satisfăcut necesităţile. Probabil că nu a întâlnit nicio femeie care să îi placă cu adevărat”.
Am întrebat-o şi cum se comportă la serviciu, cum este perceput de colegi, de subordonaţi. “Este sever, dar corect. Este simpatizat, respectat pentru spiritul de dreptate. Şi este omenos. Când au diverse probleme, salariaţii se duc întâi la el. Sunt siguri că măcar va încerca să le rezolve”. “Este autoritar? Uneori am impresia că urmează să lovească cu pumnul în masă“. “Este, dar pe şantier aşa trebuie să fie. Dă dispoziţii şi trebuie să fie respectate. Altfel pierde oamenii din mână”. “Şi eu sunt obişnuită să dau dispoziţii şi să fie respectate, dar nu dau cu pumnul în masă”! “La voi nu este şantier. Sunt mai mult femei şi acelea cu un nivel cultural destul de ridicat. Este altceva decât să lucrezi pe şantier, cu bărbaţi de multe ori needucaţi. Sunt de tot felul. Dacă nu ar fi aşa, nu ar reuşi să îndeplinească sarcinile”. “ Este gelos”? “Cu soţia nu mi s-a părut. Ştia de legătura ei şi nu îl interesa. Relaţii serioase aici nu a avut. Femei de o noapte, două. Mereu le găsea cusururi. Cu tine s-ar putea să fie altfel. Chiar nu-mi dau seama”. “Cum se poartă cu fetele lui? A stat două luni fără să le vadă”. “Le iubeşte foarte mult. În general iubeşte copiii. Acasă trimite permanent ce au nevoie, în fiecare pachet pune şi scrisoare pentru ele. Iar Anca şi Rodica îi scriu, îi povestesc ce au făcut la şcoală, despre colegi, prieteni. Îi spun şi ce nevoi au. Îi sunt foarte apropiate, iar el caută să le ţină aşa. Ai văzut cum se poartă şi cu Raluca şi cu Sergiu? Nu vine niciodată la noi fără ceva. Se joacă cu ei, ce au făcut atunci nu este nimic. Să auzi ce hărmălaie fac, să vezi cum face pe calul, îl trag de păr, de urechi, se trânteşte cu ei pe jos, se pune în mintea lor”.
Am aflat lucruri frumoase despre Dragoş, dar acestea mi-au produs şi mai multă nelinişte. Îmi va fi şi mai greu să iau hotărârea de a ne despărţi dacă va fi cazul.
Ce am făcut? M-am încurcat singură! Unde mi-a fost capul? De ce nu l-am întrebat mai înainte care este situaţia lui matrimonială? Parcă mi-a luat Dumnezeu minţile! Şi doar mă întrebam în legătură cu “naşa”! Fiindcă îmi place, m-am ascuns după deget şi pe deasupra, m-am şi îndrăgostit de el! Ca o proastă! Parcă s-ar sfârşit bărbaţii! Ce, era ultimul de pe pământ? Doamne, de ce mi l-ai scos în cale?Dar mi-ai trimis visul, trebuia să mă încred în el! Doar ştiam că se împlineşte ceea ce îmi apare noaptea! Am interpretat însă greşit! Nici nu trebuia să pornim la “construcţia casei”. Copiii erau ai mei şi ai lui! Nu am ţinut cont! Atunci trebuia să-l fi întrebat, la Giurgiu. Era momentul potrivit.
Duminică – ora 20:00
Ziua a trecut foarte greu. Fiecare oră mi se părea nesfârşită. Am călcat nişte rufe pentru mine şi pentru tanti Zinaida, m-am mai ocupat cu mici treburi gospodăreşti, am scris în jurnal. Totuşi, acum este cinci după amiază şi nu mai am ce face. Nici nu aş mai putea să fac ceva. Îmi simt mâinile şi picioarele moi, inima mi se strânge. Îi spun lui tanti că mă culc puţin şi să mă anunţe când vine Dragoş. Mă întind în pat şi încerc să mă relaxez. Îmi fac o şedinţă de training autogen. Durează cincisprezece minute. Într-adevăr, mă relaxez şi după terminarea şedinţei adorm.
Mă trezesc brusc, simţind o prezenţă în cameră. Dragoş stă pe marginea patului şi mă priveşte zâmbind.
- Ai sosit?!
- Iată-mă! Mi-a fost dor de tine!
Mă ridic din pat. Sunt într-o cămaşă de noapte galbenă, cu umeri înguşti, transparentă, până la genunchi. Mă îndrept spre şifonier pentru a-mi lua îmbrăcăminte. Mă cuprinde cu braţele de oţel mângâindu-mi spatele. Îmi trec şi eu braţele pe după mijlocul lui . Îi simt buzele de foc într-o sărutare profundă. Îmbrăţişarea este puternică, dorinţa de a ne contopi imensă, mă ia ameţeala, mi se taie respiraţia!
Mă desprind cu greu din îmbrăţişare:
- Nu aici!
- Aşa este. Nu este locul potrivit! Vocea îi este joasă, răguşită, în ea se simt dorinţa şi regretul.
Mă îmbrac, o anunţ pe tanti că plecăm şi ne îndreptăm spre garsoniera lui.
Cum încuie uşa, mă ia în braţe, mă sărută şi pe sus mă duce în cameră. Suntem nerăbdători, dorinţa este infinită, gâfâim, mîinile ni se încurcă în graba de a ne dezbrăca unul pe altul! Prin cap îmi fulgeră rapid soţia şi copiii lui, dar dispar la fel de repede! Este momentul meu! Pasiunea se simte în amândoi, vărtejul deja cunoscut ne cuprinde, ardem amândoi ca o flacără! Nu ne săturăm unul de altul! După doar câteva minute de relaxare, flacăra se reaprinde! La sfârşit, suntem amândoi cenuşă!
Pentru moment ne-am potolit. Facem duş împreună, îndeletnicindu-ne cu mici jocuri erotice. Simt cum din tăciunii aproape stinşi este gata sa pornescă o nouă vâlvătaie!
Ies de sub duş şi îl las pe el singur, să se răcorească. Trebuie să avem o discuţie, să aflu cum au mers lucrurile la Bucureşti, să iau o decizie. Mă îmbrac, pentru a fi pregătită dacă va fi cazul să plec.
Iese şi Dragoş din baie. Mă vede îmbrăcată şi ia foc.
- Gata? Asta a fost? Crezi că mă poţi aduce în halul ăsta, apoi să spui pur şi simplu că ai luat deja o hotărâre? Fără să discutăm? Fără să ştii şi părerea mea? Am fost răbdător, deşi mi-a fost greu, nu te-am forţat, nu te-am abuzat! tu singură ai hotărât atunci să vii la mine! Am făcut ce mi-ai cerut! am discutat cu soţia şi acum nici măcar nu vrei să auzi? Nu aşa ne-am înţeles vineri! Încearcă să te gândeşti şi la mine, nu fi egoistă!
Îmi vine în minte avertismentul Dianei. Trebuie să îl calmez.
- Stai liniştit, nu am luat nici o decizie! Pur şi simplu simt că numai aşa pot discuta . Te rog îmbracă-te şi tu! Dacă va fi necesar, nu este greu să le dăm jos! Chiar este de-a dreptul plăcut! Zâmbesc ştrengăreşte, glumesc, dar numai eu ştiu cât de grea îmi este inima. S-a liniştit auzind vorbele mele. Se îmbracă şi el.
- Un coniac?
- Şi o cafea, presimt o noapte lungă! O fac eu!
- Nu, ţi-am mai spus, eşti musafira mea specială! Vei fi servită!
În timp ce face cafeaua, eu aşez cele două scaune de o parte şi de alta a măsuţei. Cu cafeaua şi coniacul în faţă, îi cer să-mi povestescă.
- Dar vreau să ştiu tot, în amănunt. Inclusiv dacă ai avut relaţii sexuale cu soţia. Nu mă interesează detaliile aici, ci doresc doar să ştiu. Să-mi spui la ce înţelegere aţi ajuns. Să-mi povesteşti despre fete, cum au reacţionat!
- Bine, iată! Am plecat după cum ştii, vineri pe la prânz. Nu am mai apucat să mâncăm. Am oprit la Popas şi am mâncat ceva. De acolo am sunat-o pe Simona, să o anunţ că sunt în drum spre casă. I-am spus că vreau să discutăm civilizat, fără să ne certăm. Deasemenea i-am solicitat să nu ducă fetele la bunici. Tot de acolo mi-am sunat avocatul, un fost coleg de clasă din liceu şi i-am solicitat o întrevedere înainte de a ajunge acasă. În Bucureşti, am predat întâi soţiei Directorului cele trimise, apoi m-am întâlnit cu el. I-am povestit despre tine ceea ce era necesar să ştie şi propunerea ta cu testele de paternitate. S-a mirat de generozitatea ta, i-ai făcut o impresie foarte bună. M-a întrebat ce vreau eu de fapt. I-am spus că aş vrea să rămân cu tine, dar nu sunt sigur că se va putea. Că asta depinde de tine şi că a face cum ai solicitat, este singura şansă pentru mine de a-ţi arăta că te iubesc şi te respect. Mi-a confirmat că se poate tărăgăna. Dacă este şi Simona de acord, este o problemă care se va rezolva între el şi avocatul soţiei. Pe avocat îl cunoaşte bine, la bară sunt inamici, pentru că asta le este meseria, dar în particular sunt prieteni. Trebuie doar ca Simona să-l anunţe că este de acord şi ei vor face înţelegerile necesare.
La despărţire, în glumă, m-a bătut pe umăr: „nu credeam că fantele clasei va ajunge în halul ăsta!” I-am întors un pumn în coaste: „vezi că nici tu nu erai departe!”
- Glume de-ale băieţilor! Am zâmbit, că de râs nu prea îmi ardea.
Dragoş – ora 23:30
… Flori stă pe gânduri. Ce o fi oare în capul ei? Nu mi-a făcut o promisiune fermă decât pentru următoarele patru luni. Apoi? Vreau să o cer în căsătorie. Nu este prea devreme? Mă va accepta cu cele două fete? Are şi ea doi copii, ar trebui să înţeleagă. Reacţia pe care a avut-o când a aflat de existenţa lor mă face să sper. Dar vor fi patru . Va fi greu. Va fi de acord cu căsătoria? Nu este necesar să stabilim o dată. Vreau doar acceptul ei de principiu. Să o pot prezenta familiei ca pe logodnica mea.
Mai este o problemă. Despre părinţii mei tot nu i-am spus încă nimic. Mai corect spus, că tata este senator şi că familia noastră este foarte bogată. Va fi o problemă când va afla. Alta ar sări de gâtul meu de fericire, dar la ea prevăd un alt răspuns. A fost deja lovită de o familie de un nivel social mai sus decât al ei. De această dată se va feri.
Închid ochii şi încerc să mă relaxez, să îndepărtez toate aceste gânduri care îmi fulgeră prin minte şi mă ameţesc. “Suntem prea obosiţi, hai să dormim”, o aud pe Flori.
Este un pas înainte! Nu vrea să plece! “Să ne culcăm”, îi răspund cu uşurare în glas.
Flori – ora 23:30
Într-un fel sunt uşurată. Mi-a povestit cum a fost primit de soţie, copii şi părinţi. M-au impresionat fetele lui. Sunt frustrate, este evident! Cum să nu fie? Ştiu de la ai mei cât de dezorientaţi au fost şi cât suferă şi probabil vor mai suferi încă. De câte ori merg acolo sau vorbesc cu ei la telefon, amintesc de Victor. Ce să le spun? Că îi iubeşte. Iar ei întreabă de ce nu le dă măcar un telefon. Nici nu mai ştiu ce să mint să nu-i îndepărtez de el. Dar ea, Simona? Că nu-l iubeşte pe Dragoş, asta este! Inimii nu-i poţi comanda! Dar fetele, sânge din sângele ei, carne din carnea ei! Cum le-a putut ceda aşa uşor?Îl admir pe el fiindcă nu i le-a lăsat! Îi va fi greu, dar bine că are ajutor de la părinţi! Din ce mi-a povestit, par oameni cu scaun la cap. Oare mi-a spus totul? Nu mi-a ascuns nimic? Se pare că nu, a fost coerent în tot ce mi-a povestit.
Acum eu ce să fac? O să-mi ţin promisiunea, voi rămâne cu el cât sunt aici. Vom vedea cum vor evolua lucrurile.
Afrodita – ora 23:30
Cam încurcate lucrurile. Ea se gândeşte că vor rămâne împreună doar până va pleca la Constanţa, dar el îşi face planuri de viitor. Este păcat să se despartă. Se iubesc mult, deşi ea nu are încredere. Trebuie să intervin, să se trezească şi ea la realitate. Să văd cum o să fac. Cred că cel mai bine este să-i sugerez triunghiul dragostei, al lui Robert J. Sternberg.
Cuvinte cheie :
Şi cupidon îşi face datoria. Iubirea odată prinsă de inimă, greu se desprinde. Dragoş, bărbat în toată puterea cuvântului are tactică, are pentru că iubeşte. Dar Flori, greu încercată într-o căsătorie nereuşită iubeşte dar cu raţiune. Vom vedea mai târziu. De fapt nu cunoaştem motivele divorţului pentru Flori, decât vag... ceva cu părinţii, clasă socială superioară ei... Dar a întânlnit acelaşi fenomen. Încurcate mai sunt căile dragostei. Sper ca iubirea să învingă toate obstacolele. Să fie patru copii din căsătorii anterioare... şi să mai fie unul, doi din actuala căsătorie... e destul de complicat, dar nu imposibil.
Începe să devină interesant.
pe soţia lu.- lui.
Aştepăt continuarea cu bucurie, Sofy!
Imi place din ce in ce mai mult. Nerabdarea mea creste.
Flori incearca sa-si controleze sentimentele prin ratiune. Se va trezi inainte de a strica tot?
Urmaresc cu interes.
Cu drag,
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor