Cine sunt eu ?

[Monica Pester]

De mult timp trăiesc

printre rânduri

Și mi-e bine

Văd ceața și cred

că e curcubeu,

Aurora boreală o simt

ca o pânză a Penelopei

Când aud lupii urlând,

gata să se năpustească,

îmi văd visele neterminate,

oprite în creștere, ca pământul

sacru, neudat la timp.

Mă surprind cu resturi de fraze

cărora le pierd înțelesul,

nu se potrivesc nici

timpului meu, nici vremurilor

și atunci, pendulez

între mit și realitate,

ca într-o joacă nebună, energică

și ireală, în căutarea

Eu-lui sau a supra Eu-lui

În fine, cealaltă ființă a mea 

este mereu prezentă în mine

Se crede stăpâna deciziilor.

Slavă Domnului,

este numai o dublura !

Și totuși . . . 

Cine sunt eu ?

[Monica Pester]

Ada dragă, pacea pe care toți o dorim se construiește și durează numai atunci când o privim și o dăltuim împreună, de pe aceleași viziuni, zic. 

Îți mulțumesc pentru că mi-ai înțeles , în mare măsură, mesajul.

Doresc de asemeni o colaborare frumoasă, de ajutor și amiciție adevărată. 

Spor să ai !

[Monica Pester]

Maria, fată sensibilă și talentată, și pe mine mă impresionează emoționantele tale scrieri. 

Tare îți mulțumesc pentru stările pe care le induci.

[Maria Mitea]

Monica, ai ceva tare special aici, m-a prins poemul ” între rânduri” 

”De mult timp trăiesc

printre rânduri

Și mi-e bine

Văd ceața și cred

că e curcubeu,”  - Aceste versuri  sunt ca o brumă ușoară, subtilă stare ce duce cititorul  până-n adâncul sângelui. 

[Ada Nemescu]

Sincer, m-ai făcut să râd, Monica.

"Gingașa mea prietenă, Ada, delicată și talentată poetă-pictor" cu "un Ego supradimensionat"...

Mă pălmuiești cu mănuși de catifea...

Cu siguranță,  în viitor, o să-mi înăbuș simțirile, ca să fie PACE! 

Rămân cu părerea că de cele mai multe ori Adevărul umblă cu... capul spart.

Spor și inspirație.

aDa

[Monica Pester]

Dle, Katin, întotdeauna sunt onorată de miezul mesajului pe  care știți să îl   evidențiați în scrierile  mele.

Mulțumesc   mult.

[Monica Pester]

Mulțumesc  din suflet, Poete,  pentru sincera apreciere.

[Monica Pester]

Lisia,  mă bucur mult că te-a prins poemul meu. Încerc să fac față gradului înalt de profesionalism liric de pe Însemne.  Se pare că, uneori  chiar reușesc

[Monica Pester]

Gingașa mea prietenă, Ada, delicată și talentată poetă-pictor, ți-aș fi extrem de îndatorată dacă nu m-ai mai pune la zid vis a vis de  întârzierile mele în a mulțumi celor care mă comentează. Nu cred că știi motivele                 întârzierilor  mele, ale eventualelor erori de editare sau ceva din viața personală. O fi poate un Ego supradimensionat cel care îți cere un răspuns imediat la minunatele daruri  pe  care mi le  faci comentându-mă ? Sunt sigură că, nu. Așadar, cu drag îți voi răspunde și pe viitor, chiar dacă  va fi cu întârziere. 

Mulțumesc, Ada

[Mihai Katin]

Mă surprind cu resturi de fraze

cărora le pierd înțelesul,

nu se potrivesc nici

timpului meu, nici vremurilor

și atunci, pendulez

între mit și realitate,   acesta  este  un  modus  vivendi  foarte  actual  este  o   arta  de a trai  intre  drame,orgolii ,prostie si  absurd,marele  semn al   salvarii  ratiunii este  acesta :

Și totuși . . .

Cine sunt eu ?...uneori  o  simpla  intrebare  ne  aduce  mantuirea  .....

[Ada Nemescu]

"Cine sunt eu? "

Un titlu generos, care oferă perspective felurite!

Personal, am făcut concesii,  compromisuri, am făcut apel la arhiva de răbdare... altfel spus, ( există precedent) ți-am amintit ce importantă este reciprocitatea! 

Este sloganul grupului nostru - comentează, ca să fii comentat! 

Nici măcar nu răspunzi aprecierilor noastre!? Aștepți , primești, și postezi în continuare...

Nu este doar mirarea mea!

"Cine sunt eu?" aDa, un om între oameni