Labirintul de zăpadă - autor Ion Lazăr da Coza

[Vasilisia Lazăr]

          Pe Ion Lazăr da Coza, cofondator al acestui spaţiu cultural devenit mai mult o stare a prieteniei şi creaţiei, îl cunoaştem, cei mai mulţi dintre noi, ca pe un bun prozator. Odată descoperit manuscrisul volumului său de poezie – Labirintul de zăpadă – acesta s-a lăsat cu greu convins de către prietenele lui din administraţie ca să i se facă o carte online, de teamă că toţi cei care postează pe site au prilejul să-i întoarcă „amabilităţile” cu care gratulează cel mai adesea postările.

          Dragul nostru… după faptă şi răsplată! 

 

             Open publication - Free publishing - More poezii

 

[Ion Lazăr da Coza]

Ești o drăguță, Luminița. Mă onorează faptul că te-ai aplecat asupra poeziei mele de muzeu.

Îmbrățișări,

LUMINITA SCOTNOTIS a spus :

un poet matur, un volum minunat. felicitarile mele, Ion Lazar da Coza, pentru bucuria care ne/o oferi! fericita sa te stiu si/ti multumesc, "ingeritule"! pretuire

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc și muțumim, Any! 

Îmbrățișări,

Any Dragoianu a spus :

Va felicit pe toti, incepand cu autorul, prefatatorul si doamnele din colectivul de redactie! Este o carte deosebita si cred ca va vedea lumina tiparului... cautati sponsori, merita!!!

[Ion Lazăr da Coza]

Corina, oare nu ai pus ghilimelele greșit? „Culegătorul de perle” este într-adevăr un vers de al meu. Cred, totuși, că trebuia să-mi zici Culegătorul de „perle”... :)))

Îmbrăișări,
Corina Militaru a spus :

Felicit "culegatorul de perle" pentru frumusetea acestui volum.

Felicit echipa pentru "neastamparul" ei.

Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Măriuca! Poezia mea pe lângă poezia ta e ca o scânteie pe lângă o stea.

Îmbrățișări, albinuțo,

Belean Maria Ileana a spus :

Am rasfoit cu emotie si interes fiecare pagina... Universul poetului este un tot intreg care voit sau nu da frau liber visarii, dragostei, prin versuri tulburatoare de o sensibilitate dezarmanta... Felicitari da Coza si multumesc ca existi, multumesc pentru tot ceea ce faci pentru noi... Felicitari echipei pentru inca un pas incununat de frumos si iubire!

[Ion Lazăr da Coza]

Prețuirea e reciprocă, Ella!

Îmbrățișări,

Ella Franc a spus :

Un labirint în care poezia a găsit aripile spre desăvârşire!

Felicitări!

Preţuire!

Ella Franc

[Ion Lazăr da Coza]

Gina, modestia mă împiedică să zic: Fie cum spui tu! 

Cele mai calde îmbrățișări, albinuțo! 

gina zaharia a spus :

Când Ion Lazăr da Coza dă ordin izvoarelor să se transforme în poeme, e atâta murmur în sala oglinzilor! Peste tot vezi portretul, înseninat ori înnorat al poetului, trecându-și stările prin cerneala timpului.

Astăzi, în arhiva bucuriilor noastre, avem dovada că da Coza reușește să ne captiveze, deopotrivă, atât cu proză cât și cu poezie iar  numele lui este labirintul de preț.

Mulțumim, prieten drag,  pentru devotamentul tău în fața cetății literare!

Cu prețuire

gina zaharia

[Ion Lazăr da Coza]

Drag prieten, mulțumesc pentru caldele-ți cuvinte! Succes și felicitări și ție pentru realizările de pe tărâmul metaforelor!

Îmrățișări,

Darie Giurgiu a spus :

Mester al cuvantului ziditor  intru  fiinta Da Coza  stabileste in poemele sale  piscuri de lumina, cuiburi ale adevarului,

certitudini si sperante .felicitari

[Ion Lazăr da Coza]

Tu ne onorezi cu prietenia ta, Nuța!

Îmbrățișări,

Nuta Istrate Gangan a spus :

Felicitari, DC:)
(imi place atat de mult ce a scris Lisia ta)
 Multa dragoste si pretuire. Ma bucur sa va cunosc.

[Ion Lazăr da Coza]

Pentru Gerra, generoasa și meticuloasa noastră poetă și prietenă, îmbrățișări de lumină!

chindea maria elena a spus :

Labirinturile însingurării de pe crestele munţilor, unde altitudinea şi frigul care-ţi arde înţelesurile te pot înconjura de genuni! Lumea iluziei - a separaţiei - când totul este o mare de lumină şi iubire şi când o Ariadnă magică ce-mpleteşte fir de vrajă înţeleaptă din iubirile noastre şi ne scoate pe ţărmul cunoaşterilor albe! Citit cu drag de labirinturile tale! Zăpada fericirilor ningă de-a pururi peste voi! Cu drag, Gerra! 

[Vasilisia Lazăr]

          Scriitorul Gheorghe A. Stroia, spunea într-o recenzie: „M-am simţit, pentru o vreme, ca un condamnat la nemurire, ce fusese uitat în labirintul timpului, fără a găsi o cale de scăpare. Până când am realizat că singura cale de evadare din „labirintul de zăpadă” era să rostesc pe rând fiecare poezie ca pe o incantaţie, pentru a mă elibera din rutina cotidiană, care mă ţinea prizonier acolo.”

          Același sentiment l-am avut și eu atunci când am parcurs paginile acestei minunate cărți.

          Se spune că poezia reprezintă apanajul tinereții, iar proza pe acela al maturității literare, totuși, poezia pe care o descoperim în acest volum e una matură, profundă, străbătută de un puternic filon liric. Poetul este sensibil și delicat ca aroma unei flori crescute pe povârnişul unui deal, sub soarele amiezii, dar viguros şi stăpân pe sine precum un falnic secular gorun rătăcit prin pădurea tânără, așa cum ni-l descrie pe Ion Lazăr da Coza același om de cultură.

          Natural, simplu şi în acelaşi timp, original şi expresiv, aşa este condeiul acestuia. Poezia lui e un strigăt mut, dorințe și angoase, continuă căutare, fundături și raze palide de speranță. Nestematele din acest volum s-au adunat pe parcursul a 15-20 de ani pentru că Ion Lazăr da Coza e un perfecționist. El nu dă drumul niciunui cuvânt până nu e cântărit și răscântărit.

          „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”, afirma autorul. Chiar dacă scrisul, pentru acesta, reprezintă un panaceu de suflet care vindecă de singurătate sau melancolie, totuși,  inima își cere partea ei de fericire. Poetul a visat, a cântat și a căutat mereu iubirea. Într-un târziu a aflat-o. Nu știu dacă va mai scrie vreodată atât de frumos, posibil să da, posibil să nu, dar eu, soția lui, îi mulțumesc că există, că îmi face din fiecare zi o sărbătoare și îi doresc multă sănătate, fiindcă, la urma urmei, e ceea ce contează cel mai mult și îl felicit pentru tot ceea ce face pentru cultură și artă, pentru oameni…

           Te iubesc, omul meu drag!

                           „Suntem doi, ce mai contează

                            În clepsidră-i doar nisipul...”

[Elena Mititelu]

Am citit cu mare plăcere, volumul de poezie scrisă cu sensibilitatea poetului prins ca  într-un labirint din care a reuşit să iasă, găsindu-şi fericirea. Mă bucur că-mi sunteţi alături, dragii mei, că-mi sunteţi  prieteni!

Felicitări întregii echipe! Felicitări, da Coza, eşti bun, scrie pentru delectarea noastră, să ne fii mereu aproape cu sugestiile tale!!

Cu afecţiune, Elena

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc din inimă, suflet minunat ce ești! Fie ca în clepsidră să existe nisip întru înveșnicirea iubirii noastre!

Cu dragoste, I

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

          Scriitorul Gheorghe A. Stroia, spunea într-o recenzie: „M-am simţit, pentru o vreme, ca un condamnat la nemurire, ce fusese uitat în labirintul timpului, fără a găsi o cale de scăpare. Până când am realizat că singura cale de evadare din „labirintul de zăpadă” era să rostesc pe rând fiecare poezie ca pe o incantaţie, pentru a mă elibera din rutina cotidiană, care mă ţinea prizonier acolo.”

          Același sentiment l-am avut și eu atunci când am parcurs paginile acestei minunate cărți.

          Se spune că poezia reprezintă apanajul tinereții, iar proza pe acela al maturității literare, totuși, poezia pe care o descoperim în acest volum e una matură, profundă, străbătută de un puternic filon liric. Poetul este sensibil și delicat ca aroma unei flori crescute pe povârnişul unui deal, sub soarele amiezii, dar viguros şi stăpân pe sine precum un falnic secular gorun rătăcit prin pădurea tânără, așa cum ni-l descrie pe Ion Lazăr da Coza același om de cultură.

          Natural, simplu şi în acelaşi timp, original şi expresiv, aşa este condeiul acestuia. Poezia lui e un strigăt mut, dorințe și angoase, continuă căutare, fundături și raze palide de speranță. Nestematele din acest volum s-au adunat pe parcursul a 15-20 de ani pentru că Ion Lazăr da Coza e un perfecționist. El nu dă drumul niciunui cuvânt până nu e cântărit și răscântărit.

          „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”, afirma autorul. Chiar dacă scrisul, pentru acesta, reprezintă un panaceu de suflet care vindecă de singurătate sau melancolie, totuși,  inima își cere partea ei de fericire. Poetul a visat, a cântat și a căutat mereu iubirea. Într-un târziu a aflat-o. Nu știu dacă va mai scrie vreodată atât de frumos, posibil să da, posibil să nu, dar eu, soția lui, îi mulțumesc că există, că îmi face din fiecare zi o sărbătoare și îi doresc multă sănătate, fiindcă, la urma urmei, e ceea ce contează cel mai mult și îl felicit pentru tot ceea ce face pentru cultură și artă, pentru oameni…

           Te iubesc, omul meu drag!

                           „Suntem doi, ce mai contează

                            În clepsidră-i doar nisipul...”