Cât lira mi-i complice, pe lumină

[Valeria Merca]

 

De ce să plângi a nopţilor durere?!

Tristeţii, cere-i  partea ei de vină!

Cât lira mi-i complice, pe lumină,

Rotund, cuvântul fiarbă în artere.

 

De  zbor albastru lacrima se-anină,

Nesomnul cată versul să-l digere;

Iubiri  temute - printre emisfere –

Îşi cântă  nenorocul în surdină.

 

Decât să lupţi pe-un câmp străin, femeie,

Mai bine leneveşte  prin sertare,

Deschide uşa cu aceeaşi cheie

 

Şi nu uita… vederea  înspre mare!

Când rătăcind pe-un cer cu orhidee,

Noi  înflorim sub semn de întrebare. 

 

[Lavinia Elena Niculicea]

Un sonet plin de lumină, care deschide cu cheia sensibilităţii, uşa sufletului! Am lecturat cu drag!

[Rădița Răpeanu]

Am frământat sonetul și mi-a dospit in minte o cugetare:
Femeie, nu plînge pe mormânt străin!
Admirație, azi ca semn de popas te imbratisez cu mare drag! ❤️

[Valeria Merca]

Drag, incurajator si benefic popasul tau in pagina mea, Melania!

Iti multumesc tare mult

[Valeria Merca]

Corina, fată harnică  şi suflet sensibil, îţi mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase!:)
preţuire şi drag

[Corina Militaru]

Fermecător! Am citit cu drag! :)

[Valeria Merca]

Vasile Burduşa, mereu prezent pe pagina mea.:) Mulţumesc tare mult!

[Valeria Merca]

Îmi vine în minte să asociez poezia cu un aluat fraged pentru tortul festiv, ale cărui ingrediente sunt greu de procurat, iar cantităţile scrise în reţetă nu le pui după ochi, deşi eşti o gospodină desăvârşită… ele trebuie respectate cu stricteţe…

Poezia poate să mai fie un prunc trist, alăptat la sân, cât de mult cu putinţă, crescut, mai apoi, cu iubire , mustrat atunci când face rele şi îndrumat să se descurce singur în viaţă. Aşa văd eu rolul preţiosului comentariu lăsat de un poet în a cărui poezie eu cred cu adevărat!:)
În răspunsurile date Sofiei şi d-lui da Coza – mă autocitez: de fiecare dată mi-aş dori să fie/ sune altfel poezia pe care o scriu), M-aş bucura, pe al meu parcurs, să ajung demnă de o asemenea apreciere, tocmai aspectul sesizat de domnia voastră îl aveam în minte. Cum poezia cu formă fixă are legile ei/ încorsetează, ideal ar fi să nu ne abatem.:)
Aşadar, va mai rămâne la dospit aluatul meu şi…tare mi-aş dori să crească frumos…
Cu infinite mulţumiri pentru prezenţa benefică, J’arrive!

 

[Valeria Merca]

Laura, pentru semnul de apreciere lăsat şi pentru prezenţa ta benefică, îţi foarte mulţumesc!:)
drag şi preţuire,

[chindea maria elena]

Stai liniștită Valeria, eu am zâs întotdeauna (șî poati unii confrați au lăsat buză în jos a supărare) că poemele cari ni ies ăl mai bini, nu noi suntem ”vinovați” de comiterea lor!!!! Di vină (sau divin, hihihi) îi tătuca, noi doar s-a întâmplat să fim mai receptivi, altfel... Așa că trăiască infracționalitatea!!!! Hihihi....

Cu drag 

[Valeria Merca]

Mulţumesc mult, Gerra!:) O infracţiune săvârşită, uneori, în necunoştinţă de cauză... odată ce ai comis-o, greu scapi de acest nărav...infractoare cu acte în regulă:)

drag şi preţuire,