pe tine te-am trecut la înfrângeri

[miodrag radanov]

cei mici rămân acasă

cu morții

precum în timp de război mâncăm hrană

veche

îmi place să-mi simt umbra lipită

de șira spinării iarna-anotimpul meu de suflet

mă face să dau în patima formelor

iubirea îndeamnă

la rău

nu vreau să-mi pierd lucrurile cu mai multe semnificații

decât poate ridica inima la rang de durere

lacrimi în ochi

colțul batistei din care mirosul bănuților nu vrea să iasă

atât dulce în carnea cuiva nu am găsit niciodată

dragostea mă ține treaz cu revoluția ei

de catifea

amintirea celor absenți inspiră un cult

pentru viață

mi-e teamă să las timpul să strice.

de parcă aș adormi după o noapte de băut

zic

chemați-mi părinții,

frații,

prietenii,

pe cei din morminte,

așa cum îi punem în pământ pe cei dragi

fără să apucăm să le spunem că îi iubim

povestește-mi despre cain și abel

nu în orașul amorțit de întunericul alb al zăpezii

aici

în sala unde șoaptele noastre înseamnă că viața

își face prezența simțită

morții

o să-i zdrobesc capul

și

nu voi simți bucurie

[Stanescu Valentin]

Unii spun că viaţa e frumoasă. Alţii spun că viaţa e tristeţe. Unii zboară deasupra răului vieţii. Alţii zboară în răul vieţii… Iar nisipul curge, curge în clepsidră!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

O tristețe care doare, spusă în cuvinte frumoase!