versuri - Irina Lucia Mihalca muzica - Eldar Mansurov "Sad song"
Acel paradis fără de margini

Dă-mi mâna, dragul meu,
dă-mi mâna
să păşim spre noua dimensiune,
în urmă lasă
muntele durerilor şi
ţipătul limbilor de foc
ce ne străbat gândurile din abisuri. Eşti ca în visul meu,
până unde am ajuns să te simt,
Ai nevoie de atingerea mea,
de arderea simţirilor
care să ne străpungă tăcerea!
Avem nevoie de noi,
în mine iubeşti cântecul
şi cascada lui care-ţi împrăştie zeii negri... Strânge-mă-n braţe, dragul meu,
strânge-mă-n braţe,
cu moartea pre moarte ne-am căutat,
cu viaţa pre viaţă ne-am regăsit. Sunt lumi ce se-ating prin mesaje
transmise în forme noi, dintr-o viaţă în alta,
- iubirea ta dăruită
pentru a mă readuce pe mine aici,
să pot să iubesc, să pot s-o trăiesc - Dă-mi mâna, dragul meu,
dă-mi mâna
să completăm cercul dorit prin timpuri,
acel paradis fără de margini,
- apropierea sufletelor din adâncuri -
Am împărtăşit infinitul, am împărtăşit viaţa,
În mâini avem cheile
unui nou alfabet, cu noi semne şi litere. Ne-am regăsit,
venim exact la momentul potrivit de destin,
- o catedrală construită
şi reîntregită în adâncul fiinţei noastre -
Un punct este totul, noi am atins punctul! Prin derularea semnelor,
ne ascultăm
cuvintele prelungite-n poeme,
- gânduri, şoapte, dorinţe -
În mine iubeşti torentul luminii,
esenţa care
ne absoarbe spaţiul vieţilor
şi care
ne topeşte morţile, dintr-una în alta.

Strânge-mă-n braţe, dragul meu,
strânge-mă-n braţe,
Cine crede că viaţa e-o linie, doar, se înşeală,
Mulţi nu văd dincolo de câţiva paşi! Nu-i vremea încă!
Mulţi călătoresc degeaba
sau, poate,
nu s-au întâlnit cu adevărul lor. Dumnezeu deschide poarta
şi intră doar câte unul;
probabil nu le-a venit rândul,
sunt la un pas de ei,
foarte departe, însă, de căutările lor...