suntem atat...                                                           e dusă vremea...

suntem atât de…

Ca sabia-i Iubirea, nu-i floricea de linte!

'Nainte de-a fi spadă, de ger nu mușcă fierul?…

Tu, mamă, parcă n-ai fi fost născută,

Sculptată parcă-ai fi din suferinţi

Şi fericirea ţi-e demult pierdută

Pe lungul drum, de grele…

acvilă

pândesc tanatofobia

din ochii celor triști

le comprim

pentru deșertul de zile 

când nimeni nu vrea 

să-mi întoarcă…

în palmele noastre

își târãște timpul casa

taifun de zâmbete 

dupã excesul de iubire 

din infuzia de zile în doi 

suntem…

ceasurile dau înapoi mirosul zilei

timpul scade sau crește ca marea

cu un singur picior sau cu două inimi

vei ajunge să-mi dori…

Sub sigla resemnării-n a nopților stihie,

Trecutu-și pleacă fruntea, căci miza-i mult prea mare,

Hipnotica-i prezență rămasă-n custodie

Își leapădă scheletul în pași…

Cu aripi diafane de cer îmi acoperi nopțile,

pictate cu stele și vise restante

când se întorc ploile și-mi spală gândurile…

 Până unde se întinde pânza nevăzută a speranţei?

 Încotro-şi îndreaptă firele ţesute cu neîntinare?

 Întrebări la care nimeni nu…

Se scutură de galben o toamnă ireală,

Cu-aripi de brumă deasă venind de sus, din ceruri,

Prin nori ce-i plâng în palme, rămași pe-un ciob de vară

Se tot reinventează în mii și…

spuneai să jertfesc o inimă 

în asfinţit de iubire

să sărut lumina rănită

să-mi citesc destinul

sculptat în nisip

ai vrut să pictez…

De-ar fi să beau venin

Cu-aromă de orzoiacă

M-aş pierde din senin

În ochii-ţi de…

E-o toamnă amorțită între noi,

De schijele trădării mă descopăr,

M-ascund tăcut sub domuri seci de ploi,

Cu masca renunțării mă acopăr.

Bat lung la porți…