(elidă)

Ning zăpezi întârziate, pieptul cerului e-o rană…

Străinul din tâmplele mele

În ploi decupează albastru,

Mă poartă pe gândul sihastru

Şi pavăză pune-ntre stele.

Când patimi de rod îmi sunt iele,

Dansând peste…

Ești luna mea din gânduri, am renăscut, luceafăr,

Ni-e cerul adăpostul, în suflet când e frig;

Cu visele pe umeri, mi-e răsăritul teafăr,

Un lan de aforisme-i cuvântul, când…

(elidă)

O toamnă rece mă încearcă, petrificând al meu cuvânt

Aleargă timpul ca un vaier și nu mai pot să te încânt.

În plânset nesfârșit de…

Se înveșmântează-n umbre casele dintre coline,

Noaptea rece, nepoftită, se…

Orașul meu are pantofi verzi.

Mă îmbrățișează în fiecare dimineață

îngenunchează în rugăciune,

pregătește ochelarii de soare și pornește să numere străzile.

Când ajunge…

Vezi tu, cum ninge sfârşitul pe cale,

Cum ne destramă toamna în păcate?

Tâmple ascund muribunde vocale,

Zac între noi albe-o mie de sate.

Cheamă pădurea în…

Egotică, urc trepte, cu fulgii fac rocadă,

A iernilor crăiasă* sperând să o-ntâlnesc,

Îmi pierd "din" echilibru, m-agăţ de balustradă,

Cu ultime resurse, ciulini din mine…

știu că m-ai văzut întotdeauna ca pe un aristocrat

mama a stat cu regele la…

privirea mea

te-a decupat de pe cer

mergând din stea în stea

pe linie punctată

n-am să spun nimănui despre tine

las vorbirea înfometată

până când…

Sunt un ochi rătăcit în albastru,

mă agăţ ca o frunză de cer,

mistuit de o mie de fluturi,

mă înalţ, mă…

lucarna arde-n zorii

când

în voluptate-aud…

În lumea unui goeland

E ţipătul o rană;

Captiv în propiul avanpost,

Nu cere de pomană.

Navigator neîntrecut –

Neptun îl strânge-n cleşte,

Înfruntă dârz al…

e adorabilă

dimineața adună cămășile timpului

împarte culorile

florile

fluturii …

mere verzi mustinde

alergânde mere verzi

mi se rostogolesc pe retină

mă cheamă

cu o mie de sfori

vor să-mi lege poteca spre cer

cu râsete şi palme nepăsătoare…

mai pun un lemn în foc,

mai suflu-n jar,

e miercuri azi și se mănâncă…

în fiecare seară își închide surâsul

într-o carte

apoi merge la bibliotecă

să vadă cum au rezistat…

și dintr-odată luna

privindu-se-n oglindă

pe tine te zărea

în sărutarea nopții

desculță

îmbrăcată

doar într-un voal din alge

un val de…

Haiku (LXXVII)

Pe ram desfrunzit

Cireşe…

tentacule de ceară

ne cuprind

și drumul ni se șterge

sub picioare

cum am putea strivi

în legământ

miresmele uitării

venite

din toate…

Licăr de lună –
doar pârtia lupului
în jurul stânii