Undeva un poet privește în gol. Un roi de albine îi trece prin suflet.

Îl lasă acolo, știe ca va avea miere

pentru litere dulci. Privește în gol și scrie.

Scrie cu…

hai

vino să zbori

mi-ai spus

şi-ai întins

pe sub nori

în apus

peste munţi

praf de cuvinte

cerul a nins

cu blajini şi cărunţi

potecii…

La margine de curcubeu

E o coloană de lumină;

Acolo îngerii se-nclină

Sub pavăza lui Dumnezeu.

În căutare de…

Cu siguranță că și bătrânul cu ochi verzi a iubit cândva.

Trage amintirile în piept odată cu fumul de țigară,

apoi le aruncă în vârtejul…

dacă privirea mea ar avea mâini

tu mi-ai scăpa printre degete

ca o rază de soare

ce trece mai departe

prin fante

(elidă)

Ning zăpezi întârziate, pieptul cerului e-o rană…

Străinul din tâmplele mele

În ploi decupează albastru,

Mă poartă pe gândul sihastru

Şi pavăză pune-ntre stele.

Când patimi de rod îmi sunt iele,

Dansând peste…

Ești luna mea din gânduri, am renăscut, luceafăr,

Ni-e cerul adăpostul, în suflet când e frig;

Cu visele pe umeri, mi-e răsăritul teafăr,

Un lan de aforisme-i cuvântul, când…

(elidă)

O toamnă rece mă încearcă, petrificând al meu cuvânt

Aleargă timpul ca un vaier și nu mai pot să te încânt.

În plânset nesfârșit de…

Se înveșmântează-n umbre casele dintre coline,

Noaptea rece, nepoftită, se…

Orașul meu are pantofi verzi.

Mă îmbrățișează în fiecare dimineață

îngenunchează în rugăciune,

pregătește ochelarii de soare și pornește să numere străzile.

Când ajunge…

Vezi tu, cum ninge sfârşitul pe cale,

Cum ne destramă toamna în păcate?

Tâmple ascund muribunde vocale,

Zac între noi albe-o mie de sate.

Cheamă pădurea în…

Egotică, urc trepte, cu fulgii fac rocadă,

A iernilor crăiasă* sperând să o-ntâlnesc,

Îmi pierd "din" echilibru, m-agăţ de balustradă,

Cu ultime resurse, ciulini din mine…

știu că m-ai văzut întotdeauna ca pe un aristocrat

mama a stat cu regele la…

privirea mea

te-a decupat de pe cer

mergând din stea în stea

pe linie punctată

n-am să spun nimănui despre tine

las vorbirea înfometată

până când…

Sunt un ochi rătăcit în albastru,

mă agăţ ca o frunză de cer,

mistuit de o mie de fluturi,

mă înalţ, mă…

lucarna arde-n zorii

când

în voluptate-aud…

În lumea unui goeland

E ţipătul o rană;

Captiv în propiul avanpost,

Nu cere de pomană.

Navigator neîntrecut –

Neptun îl strânge-n cleşte,

Înfruntă dârz al…

e adorabilă

dimineața adună cămășile timpului

împarte culorile

florile

fluturii …

mere verzi mustinde

alergânde mere verzi

mi se rostogolesc pe retină

mă cheamă

cu o mie de sfori

vor să-mi lege poteca spre cer

cu râsete şi palme nepăsătoare…