“Am văzut o vietate

……………..căutând printre gunoaie

Vietatea nu era un câine, nu era pisică, nu era şoarece…

Elanul din rugina toamnei

O frunză și-ncă-o frunză au adormit

Pe iarba umedă din parcul țeapăn.

Mă-ntreb, smerit, în taină ca un jneapăn:

Ce se…

bătrânul cânta la pian într-o lacrimă

agățată de coada ochiului meu

cânta fără să îi pese de

viața trăită cândva

lumina foșnea risipind notele în aerul ce-mi invada…

PSALMUL TRISTEȚILOR DE GRÂU

Cărarea către templu prin slovă nu Te pierde,

Profeticul seminței prin văl parcă-ntristează,

Deși-nserat mă-ntunec, știu că Tu chemi prin…

în turla bisericii

pasărea-zgomot

rupe din aerul dimineţii

fâşii de amintire

pe piatra cu flori

bărbatul cu ochii izvoare

îşi ţine sufletul în palme

ca pe o…

că alunița corai (cum o definești tu)

poate să stârnească atâta vâlvă

mai ales că a trecut neobservată

era cea mai infimă pată

nimeni nu i-a…

O libelulă modernistă,

Gătită ca de carnaval

(Era, pe vremuri, activistă,

Ţinea, discretă, un „jurnal”),

Cu fantezia la sumină,

Dup-un plictis…

N-am să uit vara în care am adăpostit pirații mei de gânduri,

așa am aflat că întunericul e doar un punct adormit pe cer,

iar apa vie izvorăște din brațele unui înger,

am…

o altă duminică-lumânare

mamă

timpul cumva

s-a oprit într-o marți

secundele s-au răstignit

pe zidul de vest

și nu le-am putut…

sonet

Când înadins  lumina se răsfiră,

Iar ochiul zăbovește a mirare,

Adulmeci oful risipit pe liră,

Încorsetat în semne…

pe când eram copil

mi-am făcut ceas

cu dinții

pe încheietură

să văd cât timp mai e

până devin Om Mare

vă rog

era doar un joc

nu știam ce spun…

Eu voi locui pe o insulă de sare,

tu într-un nod de cale ferată,

între noi,

puncte de suspensie

dintr-o iarnă…

De mică-n palme îmi crescură stele,

Vopsite-n gri de mintea care sapă,

Mi le-au călcat în dansuri nişte iele

Şi astăzi sunt pământ chemat de apă.

Pe când să cern de…

iriși se scurg

din anostul amiezii topite-n amurg

în căușul orelor…

Nu m-ai lăsat să plec niciodată. Nici să rămân,

nici să aștept.

Undeva, o casă de piatră

avea temelie

pe umărul drept.

Nu m-ai lăsat să iubesc…

Pădurea fermecată

„Ia fir de busuioc să nu te temi

Vei atârna…

Gânduri dosite în sertar

În dimineața asta istovită,

Doar ceașca de cafea îmi dă binețe,

Tăcerea e umplută cu tristețe

Și curge dur pe…

Nu, tu nu obosești! Doar te odihnești lângă fântâni.

Prin sufletul tău trec însetați cu gânduri senine

și cocori care promit că nu vor zgâria lumina de astăzi.

Se aud cerbii…