în fiecare seară își închide surâsul

într-o carte

apoi merge la bibliotecă

să vadă cum au rezistat…

și dintr-odată luna

privindu-se-n oglindă

pe tine te zărea

în sărutarea nopții

desculță

îmbrăcată

doar într-un voal din alge

un val de…

Haiku (LXXVII)

Pe ram desfrunzit

Cireşe…

tentacule de ceară

ne cuprind

și drumul ni se șterge

sub picioare

cum am putea strivi

în legământ

miresmele uitării

venite

din toate…

Licăr de lună –
doar pârtia lupului
în jurul stânii

E-o luptă viaţa, deci te luptă,

Orgolii mute prind curaj,

Din carne vidul se înfruptă,

Trăieşti cu vise în sevraj.

Iubirile sunt pasagere,

Un…

sonet

Te-nvinge setea, adâncindu-ți rana,

Deși mai stărui și asculți povețe,

Cerșești, ades, un strop de tinerețe,

Din curcubeu procuri, în taină,…

și s-a înălțat deodată în crezul meu

o fortăreață

mă așteptam s-o întâlnesc dar poate mai târziu 

era așezată…

un salon cu gratii la ferestre

cu rânjete în tencuiala veche

unde mirosul umed al cărămizii

a pus stăpânire peste tot

aici nu se zâmbește

aici se…

bătea ora absurdă în turnul din mijlocul pieții 

în prăpăstii adânci lumea își prăbușea pereții 

cu un zgomot de pușcă stricată pocnea o petardă 

pomii începuseră să…

Aievea, miezul iernii reînvie

Mărețul praznic – tainic-legământ –

Învesmântați în strai de poezie,

Vom poposi cu jind sub teiul sfânt,

Când iarăşi norii vor…

Am arat întreg ogorul, ne-am mândrit, cu el, mereu,

Eu eram semănătorul, tu erai ateul meu.

A crescut lanul cât casa, pe fereastră au intrat

Niște porumbei tomnatici,…

Știa să aștepte, ce rost avea oare,

Din gratii de timp să-și facă ferestre,

Când valuri-pereche duceau către soare

Iubirea-nflorită-n oceane terestre?!



Fusese, cândva,…

În poala stelelor ce mor,

E răsăritul o scânteie,

La margine de curcubeie,

Unde apusurile dor.

Tristețea-ncalecă pe nor,

Nemărginirea stă sub…

În tine, doi lupi, în mine, odaie.

Ne bântuie iarna, în frig să ascundă

Cum facem luceferi din praf de secundă,

Un înger e sus, jos focul de paie.

Cu trupul…

avusese număr

această…

Dispare derizoriu un anotimp albastru,

de inimă-agățate actinii stau de veghe,

un val cădelnițează liturgic un dezastru

și marea în adâncuri ne-a înghițit,…

sonet

Dezbracă-mă de vălul ce apasă,

Mândriei oarbe cere-i... resemnare.

De ce atâtea umbre, pe cărare, 

Îmi nourează-a cerului grimasă.

Aprinde…

Îţi aminteşti? Alergam.

Îmi cântau ochii,

lăsam aerul să mă dezmierde,

mă furase dezmăţul babei Dochii,

pădurea aceea cu blajini păzitori de verde.

M-ai oprit şi…

trecem  printr-o anomalie

a pieilor mototolite de gânduri:

când glande umflate,

când furnale aprinse,

când…

- experiment la o singură voce -

în mine crește tiptil tiptil moartea

îi fac semne cu mâna nu mă…