Din secunda-n care zborul m-a surprins și m-a sedus
M-am pierdut printre șabloane, spre tăcere m-am redus.
Când visezi să zbori în Sine-ți, corzile ți se-naspresc
Ești tot tu dar față-n față cu-n miracol sufletesc
Ești în zbor dar și pe Cale, în lumina strecurată
Pe la porțile din nouri, estompată și filtrată
Faci un salt din viață-n moarte și-nc-o dată înapoi
Fiindcă totul e posibil, se închide cercu-apoi
Nu-ți e teamă de viteza cu care te deplasezi
În direcțiile toate, unde vrei și unde crezi.
Ai ajuns în infinitul transformărilor rapide
Unde-n fiecare clipă scotocești în piramide
Și-ntr-o zi, fără să cugeți, se va întâmpla minunea,
Vei străbate tot eterul, până se sfârșeste lumea
Totul, în secunda-n care te gândești că poți ajunge
Să-nțelegi cum Universul e un pisc ce nu se frânge.
Adaugă un comentariu
Virgulă după primul vers, Sine fără majusculă, înăsprit ar trebui schimbat, e prea colocvial.
Fiindcă totul e posibil, cercul se închide-apoi. Asa ar trebui sa arate acel vers. Cercul trebuie neapărat articulat, pentru cadența și finețea versului.
Atenție la virgulele după finalurile de versuri, 1,2,4,6,7 , mai puțin la penultimul și după piramide.
În rest, e o poezie frumoasă și bine făcută. Îmi place!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE