SPERANŢA

Ne indreptăm în lumea noastră tristă
Grăbiţi către ceva ce nu există
Lăsând cu nepăsare înapoi
Tot ce a fost mai preţios din noi.

Nebunii ani de şcoală plini de vise
Cu sărutări in locuri interzise
Adolescenţa dulce ca un măr
Minciuna ca un pui de adevăr
Prieteniii de care am uitat
Si altele pe care le-am trădat

Copiii ce -i mai revedem în gând
Puţinii bani păstraţi pentru comând
Un pom sădit, o carte, un parfum
O amintire strânsă-ntr-un album
Atunci când viaţa ni s-a terminat
Tot mai avem ceva de adunat.

Ajunşi bătrâni cu oase ce ne dor
Noi încă mai sperăm in viitor

Vizualizări: 98

Îmi place

Membri cărora le place: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Iunie 16, 2013 la 5:34pm: :))) În niciun caz la ce v-ați gândit d-voastră. Eeee, gândul meu e mai ghiduș.

Comentariu publicat de Ionel Mony Constantin pe Iunie 15, 2013 la 10:52pm: 1. Am ales in mod deliberat varianta Cu sărutări in locuri interzise tocmai pentru echivocul pe care il sugerează.

Eu de exemplu mă gândeam la doi elevi sărutându-se in faţa cancelariei :) Tu la ce te gândeai?

2.Domnu ' George din păcate ar trebui să enumăr prea multe. Dar incă mai pot pune osul la bătaie!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Iunie 15, 2013 la 6:37pm: Nebunii ani de şcoală plini de vise
Cu sărutări in locuri interzise :)) / (Când ne iubeam prin locuri interzise) :)

Un fel de bilanț al vieții. Frumos! Multă nostalgie emană versurile d-voastră.

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iunie 15, 2013 la 2:15pm: Poezie - nostalgie.

Citit cu interes.

da Coza

Comentariu publicat de Ionel Mony Constantin pe Iunie 15, 2013 la 2:14pm: Mulţumesc doamnelor Sofy şi Gabriela de a mă citi chiar când scriu despre locuri interzise

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iunie 15, 2013 la 9:33am: Da, foarte adevărat ceea ce spuneţi în versuri. Poezia este un remember versificat.

Ajunşi bătrâni cu oase ce ne dor
Noi încă mai sperăm in viitor

Aceste versuri confirmă faptul că fiecare vârstă are farmecul ei şi speranţele ei. Şi e bine să fie aşa.

Am citit cu plăcere, Sofy!

Comentariu publicat de Gabriela Grădinariu pe Iunie 15, 2013 la 8:07am: Forța de a ne proiecta în mâine dă dimensiune prezentului . Ca de obicei , mă încântați cu paleta temelor abordate și modalitatea de exprimare !

Comentariu publicat de Ionel Mony Constantin pe Iunie 15, 2013 la 12:44am: Mulţumesc dna Gina!

Comentariu publicat de Ionel Mony Constantin pe Iunie 15, 2013 la 12:43am: Doamna Augusta, mulţumesc pentru ajutorul acordat. Neatenţia si erorile de tastare se plătesc!

Comentariu publicat de Chris pe Iunie 15, 2013 la 12:06am: Domnule Mony îmi place mai mult titlul acesta! Deşi tristă, ca un regret şi adevărată de altfel - tot alergăm către ceva care până la urmă este lipsit de substanţă - poezia are un final optimist! :))

Si altele pe le-am trădat - aici cred că aţi omis un "care"

Aş scoate virgula de după "nebunii" şi aş zice: copiii ce-i mai revedem în gând - dar dumneavoastră decideţi :)))

ni-s-a - s-a strecurat la tastare o cratimă în plus