SPERANŢA

[Ionel Mony Constantin]

Ne indreptăm în lumea noastră tristă
Grăbiţi către ceva ce nu există
Lăsând cu nepăsare înapoi
Tot ce a fost mai preţios din noi.

Nebunii ani de şcoală plini de vise
Cu sărutări in locuri interzise
Adolescenţa dulce ca un măr
Minciuna ca un pui de adevăr
Prieteniii de care am uitat
Si altele pe  care le-am trădat

Copiii ce -i mai revedem în gând
Puţinii bani păstraţi pentru comând
Un pom sădit, o carte, un parfum
O amintire strânsă-ntr-un album
Atunci când viaţa ni s-a terminat
Tot mai avem ceva de adunat.

Ajunşi bătrâni cu oase ce ne dor
Noi încă mai sperăm in viitor

[Vasilisia Lazăr]

:))) În niciun caz la ce v-ați gândit d-voastră. Eeee, gândul meu e mai ghiduș.

[Ionel Mony Constantin]

1. Am ales in mod deliberat varianta Cu sărutări in locuri interzise   tocmai pentru echivocul pe care il sugerează. 

Eu de exemplu mă gândeam la doi elevi sărutându-se in faţa cancelariei :) Tu la ce te gândeai?

2.Domnu ' George din păcate ar trebui să enumăr prea multe. Dar incă mai pot pune osul la bătaie!

[Vasilisia Lazăr]

Nebunii ani de şcoală plini de vise
Cu sărutări in locuri interzise    :))  / (Când ne iubeam prin locuri interzise) :)

Un fel de bilanț al vieții. Frumos! Multă nostalgie emană versurile d-voastră.

[Ion Lazăr da Coza]

Poezie - nostalgie.

Citit cu interes.

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumesc doamnelor Sofy şi Gabriela  de a mă citi chiar când scriu despre locuri interzise

[Sofia Sincă]

Da, foarte adevărat ceea ce spuneţi în versuri. Poezia este un remember versificat.

Ajunşi bătrâni cu oase ce ne dor
Noi încă mai sperăm in viitor

Aceste versuri confirmă faptul că fiecare vârstă are farmecul ei şi speranţele ei. Şi e bine să fie aşa.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

Forța de a ne proiecta în mâine dă dimensiune prezentului . Ca de obicei , mă încântați cu paleta temelor abordate și modalitatea de exprimare !

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumesc dna Gina!

[Ionel Mony Constantin]

Doamna Augusta, mulţumesc pentru ajutorul acordat. Neatenţia si erorile de tastare se plătesc!

[Chris]

Domnule Mony îmi place mai mult titlul acesta! Deşi tristă, ca un regret şi adevărată de altfel - tot alergăm către ceva care până la urmă este lipsit de substanţă - poezia are un final optimist! :))

Si altele pe le-am trădat  - aici cred că aţi omis  un "care"

Aş scoate virgula de după "nebunii"  şi aş zice: copiii ce-i mai revedem în gând - dar dumneavoastră decideţi :)))

ni-s-a - s-a strecurat la tastare o cratimă în plus