Tangoul

[Manuela Munteanu]

Flămânzi de patimi și-alunecoși prin doruri
Ca zbenguirea arcușului pe strună,
Stăpânii lumii, robiți de dulci amoruri,
Își leagă pașii, îi rup și îi adună.

Iubirea... Cântec cu tandră legănare,
Ca vraja crește. Într-un tandem sălbatic.
Îngenunchere, plutire și zburare,
Cu pasiunea din aer și jăratic.

Două fantasme, ce își răsfrâng fiorul
Din ochi cu flăcări, în sânge cu blesteme.
Când brațul strânge, zvâcnește lung piciorul
Și coapsa urcă, iar răsuflarea geme.

În lectura autoarei ( fondul muzical - ,,Por una Cabeza", Carlos Gardel)

Tangoul

[petrut dan]

Te am si citit si ascultat, tangoul tau e foarte, cum sa spun, parca vine din epoca fierului, chiar imi vine sa te intreb de unde atita „ostilitate”)) O sa-l recitesc, dar la prima impresie, un cadou frumos, dar prezentarea nu admite niciun refuz. Nici nu vreau sa ma gindesc ce ar pati partenerul daca ar indrazni sa faca asa ceva.😊 Si nu pot sa nu te intreb: Manuela, esti vreo dura?)) Nu de alta, dar daca are cineva vreo idee sa stim pe ce picior sa dansam cu tine.)) p.s. Super comantariul tau la Ionut, m-am stricat de ras, pe linga talent, ai si simtul umorului, de aceea mi-am permis sa-ti scriu asa si atat, stiu ca intelegi! Hai ca-mi pleaca inspectorii pe teren, revin!