Stihie albastră

[Bodea Silvia Simona]

Departe, în noapte, un geamăt se-aude,

 Se-apropie-n grabă-o stihie albastră,

 Prin tainica umbră, fior te pătrunde

 Având-o în faţă, gătită în lastră.

 

 Din ochii ei negri, săgeţi mari aruncă,

 Te-nvăluie-n chinuri, adulmecă mersul,

 Sfioasă îţi cerne un drum în speluncă;

 Şi să vezi cum stihia îţi ia universul!

 

 Nu-ţi cere hodină, nu-ţi lasă răgaz,

 Chiar dacă mai ai vreo iertare a-ţi cere;

 Te-aruncă în noapte pironită-n zăgaz

 Şi duce la capăt singura sa vrere.

 

[Bodea Silvia Simona]

Mulţumesc Mihaela Chitic. Mulţumesc tuturor celor ce au vizitat această pagină.

Cu respect.

[Bodea Silvia Simona]

 Denisa Curea Popa

Mulţumesc frumos pentru trecere şi citire. Vă mai aştept.

Cu respect.

[Bodea Silvia Simona]

 Ion Lazăr da Coza

Vă mulţumesc frumos pentru sugestii. Le-am aplicat. Mulţumesc pentru popas şi atenţie. Vă mai aştept.

Cu respect.

[Bodea Silvia Simona]

Sofia Sincă

Vă mulţumesc pentru popas şi comentariu. De fiecare dată îl primesc cu drag . Vă mai aştept.

Cu respect.

[Ion Lazăr da Coza]

vre-o > vreo

Sugestii:

Și [Să] vezi cum stihia îţi ia universul!
//
Nu-ţi cere hodină, [și] nu-ţi lasă răgaz,

//

Şi îşi duce la capăt singura-i vrere. > Şi duce la capăt singura sa vrere.

Ai reuşit să creezi o atmosferă de horror, de angoasă... Mi-a plăcut.

da Coza

[Sofia Sincă]

Destin de stihie. Versificație... interesantă, însă nu conține ceva mai aprig, mai spectaculos. Dacă e versificație, deci vers lipsit de figuri de stil, atunci trebuie să conțină ceva atractiv, ceva mister, iluzoriu, scânteietor. Tu ai povestit ce face o stihie.

Prozodic, aproape bun. Mai ai scăpări de ritm.

Sofy