Scrisoare -exerciţiu parodic după BICIUL de Rolea Nicolae

[Ionel Mony Constantin]

BICIUL                                                                                                  SCRISOARE
Draga mea măicuţă, sufletul mă doare                                     Draga mea măicuţă azi îţi  scriu  scrisoare
Biciul amintirii grabnic m-a lovit,                                            Că Ion al nostru este betegit
Dar fii fără grijă eu sunt tot o floare                                     S-a tăiat cu briciul şi acum îl doare
Şi-s la fel de tandru cum m-ai hărăzit                                     (Da n’o fost de vină ,că era pilit)

Să stai liniştită, măicuţă preasfântă,                                       Se răceşte vremea dragă măiculiţă
Voi veni acasă chiar de sărbători,                                            În curând cu turma mergem la iernat
Tot ca altădată versu-n mine cântă                                          Avem o mioară, blândă şi drăguţă
Distilat prin albul cuibărit prin flori.                                        De care de-o vreme e amorezat

Gerul n-are milă şi de trup mă muşcă                                       Noaptea bate vântul şi de trup ne muşcă
Şi mai cad măicuţă, mă lovesc şi plâng,                                   Punem o cojoacă şi în braţe-l strâng
Aici nu e bine, strada-mi pare cuşcă                                       Stăm închişi în stână parca am fi în cuşcă
Şi-s mai multe vulpii ca la noi în crâng.                                    Dau să-l ţuc pe frunte şi încep să plâng

O vestă mai groasă din lână de oaie                                          Fă-i o bundă nouă din piele de oaie
Fă-mi şi mie, mamă, că eu nu mai am!                                         Că la noi la stână alta nu mai am
Luna cea mai face? Mai vine vioaie                                           Zice despre tine, că devii vioaie
Cum venea odată pe la noi la geam?                                           Când vecinul trece noaptea pe la geam

Să stai liniştită, mama mea frumoasă,                                       Tu fii liniştită  buna mea frumoasă
Peste vremuri tulburi eu rămân curat.                                       Că nu ştie nime şi-a tăcut din gură
Îţi aduci aminte, cât de graţioasă                                             Că-i dădeai banane, când veneai în casă
Mergeai la plimbare cu mine prin sat?                                       După ce cu ăla...te plimbai în şură

Dar se duse vremea, zborul tinereţii                                        Ştiu şi eu ce-nseamnă anii tinereţii
Lovit de furtună se stinse bizar,                                              Şi cum  trece timpul alergând hoinar
Ca prin fum şi ceaţă, lăstărişul vieţii                                        Azi rămas-am singur la sfârşitul vieţii
S-a uscat sub paşii timpului hoinar.                                          Şi nu am în curte şură ori hambar

Am sa vin acasă. Să ştii că mă doare                                       Vrea să se întoarcă, chiar dacă îl doare,
C-am plecat departe într-o lume rea.                                        Că va fi departe de oiţa sa
Să-ţi aduc o cremă? Mâna te mai doare?                                  Spune c-o iubeşte fiindcă i se pare
Tata te mai ceartă că nu-i dai să bea?                                      Că bârsana are, ochi de peruzea

O să vezi, măicuţă, luna îmbujorată                                         Tu să-l  rogi, pe prispă, stând înfiorată,
Cum o să reintre pe geamul din dos,                                        Când se lasă seara, rezemat de nuc,
Şi motanul negru cu coada-i pătată                                         La lumina lunii ca şi altădată
Iar o-nvâte-n joacă pe cimentul ros.                                        Să-ţi recite Mama scrisă de Coşbuc

O să stau cu tine, tu să-mi spui de toate                                  Voi să staţi alături povestind de toate
De purcel, de câine, de vaci şi de măr.                                     Câte peste vară s-au mai întâmplat
Dar să nu te mire: strachina cu lapte                                        Dă-i să bea, o altă strachină de lapte
S-a vărsat prin vreme şi la mine-n păr!                                      Cel de-odinioară sigur s-a stricat

Azi mi-e greu măicuţă, sufletul mă doare                                  Scris-am io acestea, baciul de la stână

Biciul nostalgiei iarăşi m-a lovit                                                Că la noi pe munte, iar avem năcaz
Dar fii fără grijă eu sunt tot o floare                                       Celularul tace de o săptămână
Şi-s la fel de tandru, cum m-ai hărăzit.                                    Şi Ioane al nostru, încă nu e treaz.

[Valeria Merca]

LIKE!

[Ion Lazăr da Coza]

Tu fi liniștită :(((((((

Dăi :(((((((((  

Dacă-i LIKE, LIKE să fie! :))))))))

da Coza

[bolache alexandru]

Like!

[Ionel Mony Constantin]

Cu mulţumiri prieteneşti pt frumosul comentariu IMC.

[Sofia Sincă]

Umor valsând printre versuri. Parodie este o artă ce scoate efecte comice, spre deliciul cititorului. Iar autorul nostru IMC s-a declarat parodier, parodist. (corect)

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofy