Să pot spune exist

[Zarra]

 Și dincolo de moarte 
 o undă viorie s-aprind peste un prag 
 e visul ce se pierde 
 pe file oropsite, pelerinaj tăcut. 
  
 Să-ți amintești străine  
 suntem frânturi de lut 
 să n-aștepți să se spargă în fire de nisip, 
 din viață ia ce-ți place 
 și dăruiește clipe dospite-n palma zilei 
 sub aripa senină a blândului azur. 
  
 Înmoaie-ți pana albă în ochi de chihlimbar 
 să nu îți fie frig 
 să nu îți fie foame, 
 din călimara zilei culege ce-ai sădit 
 să nu îți fie teamă 
 de sufletele reci. 
  
 Nu-i încă frântă clipa 
 trupul nu-ți ostoi călcând pe cioburi arse,  
 doar prețuiește-ți darul purtând eșarfa vie 
 a zilei ce se scurge. 
  
 Și dacă vei rămâne fidel oglinzii tale 
 lăsa-vei urme albe să poți senin să spui 
 în ceasul de pe urmă, 
 de m-aș mai naște-odată 
 la fel aș viețui. 

[Zarra]

Va multumesc d-le da Coza si d-na Sofia. Apreciez si respect opiniile dvs.

[Sofia Sincă]

Între poezie și proză, înclinat mai mult spre a doua formă.

Îndemnuri, meditație și figuri de stil poetice, dar... cam mult folosite, încât au devenit clișeice. Eu zic, că dacă vor fi eliminate cuvintele de prisos, multiplele articole hotărâte, dacă forma exprimării nu va mai fi așa... cu subiect și predicat ca la școală, ci cu puțin mister ca în poezie, și dacă va fi eliminată forma de poveste, se va obține poezie 100%.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Textul are ritm de parcă ar fi în vers clasic, subiectul e motivaţional... însă poezia îți scapă printre degete.

da Coza

[Zarra]

Multumesc frumos d-na Valeria! Sa fim optimisti chiar daca nu--i mereu  usor ...

[Valeria Merca]

''Nu-i încă frântă clipa 

 trupul nu-ți ostoi călcând pe cioburi arse,  
 doar prețuiește-ți darul purtând eșarfa vie 
 a zilei ce se scurge.''...  - remarcabil crezul care guvernează poezia.

Am lecturat cu drag