Reflexii (dialog literar-artistic Gina Zaharia – Mihai Cătrună). 35. Într-o lojă de circ

[mihai catruna]

          Aflaţi la al treilea proiect de acest fel – primele două fiind Lanţuri (2011) şi Reverie albastră (2013) – scriitoarea Gina ZAHARIA şi artistul plastic Mihai CĂTRUNĂ, cu frumoasa şi imaculata zăpadă a iernii anului de graţie 2015 pe umeri şi în plete, dar cu primăveri calde în priviri şi în suflete (cât despre talent nici nu pomenim – el prisosind!), pornesc iarăşi împreună, la mijloc de februarie, pe un nou drum într-ale versului şi imaginii. Dacă în celelalte două reuşite, pictorul şi poeta şi-au înlănţuit creaţiile într-un tangou aprins, flăcările contopindu-se fastuos şi ameţitor, de data aceasta poeta promite un vals de gală unde versul ei se lasă inspirat/reflectat din/de creaţiile artistului.

          Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE se simte încă o dată onorat să fie gazda acestui eveniment și își îndeamnă membrii şi vizitatorii să calce pragul unui colţ din Parnas numit Reflexii.

                                                                                                                                    Ion Lazăr da Coza

reflexii (Gina Zaharia)

 

fire de păianjen contemplând

murmurul soarelui

ghem emoțional

am zărit

se înviorează tăceri

ori fac tumbe înainte de a deveni balerine

pe talere de foc

șah-mat

și o mie de vorbe descos lanțuri aurii

 

o rază din loc în loc întâmplătoare

poți fi tu aceea

important să ai curajul de a țese alături de mine

reflexii

până dincolo de cer

o pantomimă flămândă la masa unui restaurator de glorii

 

vom înnopta într-un clișeu

nu te teme

morile de vânt jură că nu ne cunosc

adevărul

am furat secretul cosașului din adâncuri

știi

metropole hoinăresc prin gândul meu

să le aducem acasă

Notă:

          Deoarece mulți dintre membrii acestui site nu se aflau aici când s-au derulat celelalte două proiecte (devenite ulterior cărți tipărite), cred că se fac necesare câteva explicații. :)

          Mihai a postat primul portret după care Gina a intrat în postare și a atașat poezia inspirată de tușele artistului. Acesta a fost doar începutul și se vede sus, în postarea de față. Restul proiectului se derulează doar la comentarii. Mihai intră, postează un comentariu care reprezintă un alt portret, iar Gina îl secondează cu o altă poezie. Am hotărât ca și la comentarii Gina să intre în postarea lui Mihai și să atașeze poezia aferentă pentru a exista o logică, pentru a nu se rătăci portretul de poezie. D-voastră, cititorii, trebuie doar să căutați la comentarii ultima lor postare (portret-poezie) și să lăsați impresiile, eventual sugestiile (tot la comentarii). Părerile d-voastră contează mult!

          Ținând cont de modul în care se desfășoară proiectul, administrația site-ului a hotărât să aducă mereu în actualitate această pagină. Ea include (și va include în final) zeci de poezii și lucrări de grafică pe care ni le-am dori adunate într-o carte (o altă carte!).

          Pentru o imagine de ansamblu a proiectului vizitați și pagina: „Reflexii”. Aceasta se va actualiza cu fiecare nouă postare a autorilor.

                                                                                                                                                                                                   Vasilisia Lazăr

[Vasilisia Lazăr]

Fiind prinsă cu multe activități utile și mai puțin utile, dar care trebuiau musai făcute :), am pierdut de această dată acest minunat maraton lirico-artistic. Sper să pot recupera. Sunteți nemaipomeniți!

[gina zaharia]

Mulțumim, Adelaide! Lemnul viorilor nu are vârstă, nu-i așa? :)

Drag,

[Valeria Merca]

...

''m-ai înfrățit cu lemnul viorilor,

cât să-ți rămân arcuș

pe inima dintâi.''

Frumos, foarte frumos!
Pretuire, draga mea, Gina!

 

[gina zaharia]

Ei, nu ești singura, Gela! :)) Facem pași mici (mai ales eu), dar îmi place să cred că sunt siguri!

Mulțumim, draga mea! Uite cum mi-ai amintit că trebuie să fac poezia acestei ultime imagini!

[mihai catruna]

33. epopee de jad (Gina Zaharia)

 

continente muzicale se suprapun

își împrumută apele și rozele, și scriu pe timp.

unul cu mâna celuilalt.

în depărtări se laudă salcâmii

cu părul iubitei.

n-ai întâlnit tandrețe care să miște

portretele pictorilor de acum o mie de ani!

 

deschid oceanele. să radieze în lumea noastră.

fiecare printr-o fereastră

de sezon.

să nu ne pierdem în mătăsuri,

mai bine

să creionăm partea nevăzută a străzilor de noapte.

 

o ceată de cântăreți pune iernile la punct.

epopeea de jad e a lor,

a mea este de când m-am născut,

m-ai înfrățit cu lemnul viorilor,

cât să-ți rămân arcuș

pe inima dintâi.

[gina zaharia]

Am adus-o pe cea veche, da Coza. Crezi că e bine?

Știu eu, mă gândesc că pentru retușul de final ar trebui să inversez niște stări...

Parcă i-aș da acestei femei superbe mai multă încredere... Dar iată, e vorba și de... toanele mele :)))

Și era dimineață, zău! :)))

Dar de aceea sunt prietenii, nu?

Mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

spre prerie  Știu io... poate un epitet intercalat...

Dorința de a ieși din cotidiana rutină/sanatoriu ferm conturată în metafore frumoase. Cât despre portret - un amestec savant de distincție și senzualitate.

Drag,

da Coza 

[gina zaharia]

Cred ca există pe undeva, Adelaide, o să te anunț când voi fi sigură! :))

Îmbrățișări, cu drag!

[Valeria Merca]

Metafore...cat cuprinde un portret/ profil atat de reusit!! 

Ma gandeam si eu, draga Gina, daca exista de vanzare o ''umbrela pentru insomnie''...

[mihai catruna]

32. umbrelă pentru insomnie (Gina Zaharia)

 

urcăm amândoi în același tramvai

eu am monede pentru vămi tu ai bilet spre veche prerie

cobori mai devreme

ai uitat țigara aprinsă la o intersecție

în apropiere de sanatoriul de la care am fugit

să fac înconjurul lumii.

 

mai sunt stații și peste un veac

am aflat de la posturile locale

erau și câteva imagini

neclare

parcă alergai să prinzi fluturi

eu îmi deschideam umbrela pentru insomnie

 

orașul merege cu tine pe jos

te ține de braț

nu știu cum dar ți-a prins o idee sub pantof

cu ea mi-am șters zâmbetul

acum sunt sigură că iarna e caruselul meu preferat